Astări, 15 ianuarie, este Ziua Culturii Române, marcată în Piatra Neamţ de instituţiile de profil ale Consiliului Judeţean: Centrul de Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” şi Biblioteca Judeţeană G.T. Kirileanu. Pentru că vorbim de cultura Română, vor prezenţi oaspeţi din Basarabia, ţară unde, recent, limba română a devenit oficială.
Neamţul este un ţinut de care este legat numele unor mari personalităţi: Mihai Eminescu, I.L. Caragiale şi Ion Creangă, Calistrat Hogaş, ca să-i amintim la început doar pe titanii literaturii române.
Eminescu în Neamţ
fie că a vizitat mănăstiri sau prieteni, fie că a fost în trecere cu trupele de teatru alături de care a bătut drumurile ţării ori că a fost pacient la sanatoriul de lângă Mănăstirea Neamţ, a lăsat loc multor mărturii * există chiar şi o hartă cu popasurile sale în Neamţ
Vizitele poetului naţional Mihai Eminecu în Neamţ au fost mereu consemnate în documentele vremii. Sunt câteva personalităţi din Neamţ pe care Eminescu le-a întâlnit pe parcursul vieţii, Veronica Micle, Ion Creangă, Vasile Conta, personalităţi care au fost congenere şi care au însemnat contribuţii decisive pentru evoluţia lui Eminescu. A fost influenţat de Creangă aşa cum Creangă a fost influenţat de Eminescu. Veronica Micle reprezintă probabil în relaţie cu Eminescu cel mai frumos cuplu din literatura română”, declara, într-un interviu, scriitorul Adrian Alui Gheorghe, fostul director al Bibliotecii Judeţene „Gheorghe T. Kirileanu”.
Eminescu a vizitat deseori Mănăstirea Văratec. Casa în care locuia există şi astăzi, dar a ajuns o ruină. În ultimii ani au existat intenţii de a pune în valoare imobilul, dar au venit mai mult din partea opiniei publice şi mai puţin a autorităţilor. Nu au existat fapte concrete şi nu se poate face nimic deocamdată fiindcă nu se află pe lista monumentelor din judeţ. „Doamna Zoe Dumitrescu Buşulenga a scris despre şederea lui Eminescu la Mănăstirea Văratec, relatând povestiri ale unor maici bătrâne, care le-au aflat de la alte măicuţe care au fost contemporane cu maica Asinefta Ermoghin, cea care îi închina poetului casa sa atunci când vroia să stea la frumoasa mănăstire. Există, de pildă, mărturia unei maici care povesteşte cum l-a văzut pe Eminescu într-un sacou albastru, cu părul vâlvoi şi că dimineaţa venea la el Ion Creangă şi plecau amândoi către pădurea de argint ca să se plimbe. Şi mai spune că într-o zi din postul Adormirii Maicii Domnului, Ion Creangă a venit la Eminescu, apoi au mers, s-au spovedit şi s-au împărtăşit amândoi”, am aflat de la arhimandritul Mihail Daniliuc, stareţul Schitului Vovidenia.
Tot despre perioada petrecută la Neamţ aminteşte şi scriitorul Ştefan Vârgolici, într-o scrisoare către Iacob Negruzzi: „Eminescu, care e la Neamţ, e cu totul bine, dar dacă ar veni la Iaşi nu ar avea cu ce trăi. Nu s-ar putea face ceva pentru dânsul? Vreo rentă viageră sau vreo pensiune dă la vreun bogătaş de pe acolo? E o adevărată ruşine pentru ţară ca un asemenea om să nu aibă cu ce trăi în viaţă când numele lui va trăi cât veacurile”.
Dovezi clare ale trecerii poetului prin mai multe localităţi nemţene sunt oferite în lucrarea „Eminescu – Un veac de nemurire”, unde este prezentată chiar o hartă cu popasurile lui Mihai Eminescu, document ce cuprinde şi traseele pe care le-a străbătut ca sufleur la cele două trupe de teatru cu care a umblat. Conform hărţii respective, Eminescu a trecut pe la Piatra Neamţ, Târgu Neamţ şi Roman ca actorn otează jurnalista Alina Ferenţ, în evenimentul.ro.
Scrisoarea pierdută a lui Caragiale s-ar fi rătăcit la Piatra Neamţ
Despre „O scrisoare pierdută” s-a presupus că ar fi fost inspirată din moravurile societăţii dintr-un mic oraş de provincie. Graţie traseului profesional al lui I.L. Caragiale, Piatra Neamţ este o variantă plauzibilă pentru locul acţiunii din cele patru acte ale comediei. Cum s-a Comedia în patru acte „O scrisoare pierdută” a fost cunoscută pentru prima dată pe 6 octombrie 1884, atunci când a fost citită de Caragiale la aniversarea Junimii şi a fost prezentată publicului în premieră, pe 13 noiembrie 1884, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. Cu trei ani înainte, Ion Luca Caragiale fusese numit, prin decret regal, revizor şcolar pentru districtele (judeţele) Baia (cu reşedinţa la Fălticeni) şi Neamţ, cu reşedinţă la Piatra Neamţ. Deşi mandatul era pentru patru ani, Nenea Iancu a activat în această funcţie doar patru luni, respectiv în perioada 1 octombrie 1881 – 28 februarie 1882, când a fost mutat, la cerere, în circumscripţia Argeş – Vâlcea.
În lucrarea de memorii „Din trecutul oraşului Piatra-Neamţ”, publicată în 1936 de Dimitrie Hogea, fost primar al urbei de la poalele Pietricicăi (1914-1918), sunt cuprinse şi câteva amintiri legate de activitatea lui I.L. Caragiale în Neamţ. „Cunoscând atunci pe Caragiale, aşa de fugitiv, mărturisesc că nu mi-aş fi închipuit vreodată că acest revizor şcolar, în scurtă vreme, va ajunge o glorie naţională în domeniul literaturii şi artei, nici nu bănuiam talentul, ba chiar geniul lui neîntrecut”, nota Dimitrie Hogea.
Ion Creangă: „Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la locul copilăriei mele”
Humuleşti – Neamţ a devenit spaţiul universal al copilăriei, prin capodopera lui Ion Creangă, „Amintiri din copilărie”.
Pe 1 martie 1837 se năştea la Humuleşti, Ion Creangă, considerat unul dintre cei mai mari scriitori români.
Eminescu- Creangă este o prietenie de istorie, cu destine şi vieţi diferite.
Deşi în ”Fragment de biografie” Ion Creangă însuşi spune că s-a născut pe 1 martie 1837, data naşterii sale este incertă, deoarece, conform unei mitrici (condici) de nou-născuţi din Humuleşti publicată de Gh. Ungureanu, Creangă s-ar fi născut pe 10 iunie 1839. Creangă a mai avut încă şapte fraţi şi surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile şi Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria şi Ileana în 1919.
Tinereţea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale ”Amintiri din copilărie”. În 1847, începe şcoala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de ţăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredinţează bunicului matern („tatal mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig”), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriţei, la Broşteni, unde continuă şcoala. În 1853 este înscris la Şcoala Domnească de la Târgu Neamţ sub numele Ştefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorinţa mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Şcoala catihetică din Fălticeni („fabrica de popi”). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieţii. După desfiinţarea şcolii din Fălticeni, este silit să plece la Iaşi, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic „Veniamin Costachi” de la Socola.
Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-şi atestatul, revine în satul natal. Se însoară mai târziu la Iaşi cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinţi din Iaşi, devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859).
La 19 decembrie 1860 se naşte fiul său Constantin.
În 1864, Creangă intră la Şcoala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult şi l-a numit învăţător la Şcoala primară nr. 1 din Iaşi.
După ce timp de 12 ani este dascăl şi diacon la diferite biserici din Iaşi, este exclus definitiv din rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece a fost părăsit nevasta, a tras cu puşca în ciorile care murdăreau Biserica Golia şi s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului.). Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell îl destituie şi din postul de institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale şcolare.
Revenind la motivele răspopirii lui Creangă, George Călinescu afirma că acesta s-a căsătorit cu Ileana, o tânără obişnuită cu viaţa luxoasă, din interes, pentru a fi hirotonisit. ”Judecând drept chiar fără a cunoaşte chiar fără a cunoaşte purtările Ilenei, este hotărât că Creangă n-a fost iubit de nevastă, care dacă l-a înşelat cumva, a făcut acesta cu cugetul cel mai onest. Fetiţa de 15 ani devenită femeia tânără de 22 de ani, se găsi în faţa unui om vesel, slobod la gură şi la purtări, însă aprins la mânie, încăpăţânat în ideile lui, de mentalitate ţărănească, hotărât să pună rânduială în familie dăscăleşte, lovindu-şi copilul cu palma peste gură la vreo necuvinţă şi prin urmare cruţând tot mai puţin femeia, pe care n-o vedea superioară bărbatului”, scrie George Călinescu în ”Viaţa şi Opera lui Creangă”, relatează descopera.ro.
Mariana OLTEAN TUDOSE