Lin Yutang (1895-1976) , un important lingvist, traducător și scriitor chinez, care a făcut cunoscute capodoperele literaturii chineze în Vest prin traducerile acestora în limba engleză, spunea: „Ne plac catedralele vechi, mobilierul vechi, monedele, picturile vechi, cărțile vechi, dar am uitat complet valoarea morală și spirituală a vârstnicilor noștri“. Este exact sentimentul pe care l-am trăit văzând manifestările „tinerilor frumoși și liberi“ din octombrie 2015. Aceștia nu numai că au fost scoși în piața publică, îndoctrinați și învrăjbiți împotriva semenilor lor, dar au primit, precum vacile trimise la expozițiile de animale, și supranumele de „frumoși“. Și după ce li s-au creat posibilități de afirmare a tinereții lor în cluburile și discotecile devenite catedrale ale libertății au fost arși pe altarul intereselor politice. Goethe a compus „Faust“ la 82 de ani, Tizian și-a pictat capodoperele la 98 de ani, Toscanini dirija la 87 de ani, Edison lucra în laborator la 87 de ani, iar Benjamin Franklin a scris la proiectul de Constituție al Statelor Unite ale Americii la 81 de ani! Spre deosebire de aceștia, un tânăr, la 55 de ani, își prefața ascensiunea și „guvernul meu“ cu expresia „A trebuit să moară oameni ca să schimbăm Guvernul ăsta“. „Ghinionul“ lui, ce l-a urmărit și la procurarea că a celor 6 case din „meditații“. Priviți atent pe acest tânăr și veți fi de acord întrutotul cu afirmația lui Victor Hugo: „În ochii tinerilor, se văd flăcări, dar în ochii vârstnicilor, se vede lumina“. Ceea ce îmi este foarte greu să înțeleg se exprimă printr-o singură întrebare: „De unde atâta ură împotriva celor vârstnici?“. În stradă, pe stadioane, în sălile de concerte tinerii își manifestă potențele distructive ce au la bază o ură profundă, rod al „educației“ anilor „post revoluție“. „Revoluționarii de strânsură“ au distrus industrii, spitale și scoli, tot ceea ce au făcut părinții noștri în această țară, pe principiul că sunt „comuniste“. Așa cum după 1944 „comuniștii de strânsură“ au distrus tot ceea ce făurise „burghezia capitalistă“. De ce această educație a distrugerii? Doar, după spusele „fraților europeni“, ne îndreptăm spre făurirea societății „deschise“, capitaliste prin esență și idealuri! Andre Maurois, un promotor al „noii ordini mondiale“ constata că „Arta de a îmbătrâni constă în a păstra o anumită speranță“. Să fie oare aceasta speranța din versurile cântecului popular interpretat de Maria Tănase: „Bătrânețe, haine grele/ Ce n-aș da să scap de ele…/ Tinerețe, haină scumpă/ Ce n-aș da să nu se rupă“? Înțelepciunea populară doar constată tragedia, cauzele ei fiind exprimate plastic de filozoful tibetan Dalai Lama: „Oamenii trebuie iubiți și lucrurile folosite. Haosul lumii de azi este pentru că iubim lucrurile și folosim oamenii“. Noi, tineri și vârstnici, avem libertatea de a alege. Că tot se apropie alegerile… Și să sperăm că „tinerii frumoși și liberi“ nu sunt bântuiți de întrebarea și nu fac calcule câți oameni mai trebuie să moară pentru „parlamentul meu“.
C.H. ALUPULUI RUS