Într-un timp record, părintele Iulian-Mihail Vasile a reuşit să ridice, alături de biserică, o casă tradițională, după toate regulile arhitecturii vechi țărănești. După ce a ridicat-o, părintele Iulian a împodobit-o cu o colecţie care-l trimite pe vizitator în vremurile tihnite de acum două veacuri.
„Povestea acestui muzeu începe în anii studenţiei mele, când mă aflam în casa de lemn a bunicilor mei din Vaduri, răsfoind cartea «Valea Bistriţei – tradiţii populare», scrisă de doamna Elena Florescu. Ori de câte ori vedeam un lucru vechi din gospodăria tradiţională ţărănească îmi revenea, ca un lait motiv, ideea încropirii unui spaţiu unde să păstrez toate aceste lucruri, ca într-o imensă ladă de zestre. Odată cu numirea ca preot, în anul 2000, în satul Chintinici, am intuit posibilitatea realizării acestui deziderat”, povesteşte părintele Iulian Vasile.
Fără a scăpa niciun târg al meşterilor populari din împrejurimi, părintele a reuşit să achiziţioneze numeroase obiecte tradiţionale, aceasta pentru că parohia nu cuprindea prea multe exponate de acest fel.
„Un moment important a fost excursia făcută cu enoriaşii în 2008, în judeţul nostru, poposind printre altele la Muzeul «Nicolae Popa» din Târpeşti (localitate în care am fost hirotonit diacon în anul 2000). A fost o bucurie deosebită, gustată de toţi participanţii, care au văzut cât de frumos poate fi valorificat universul gospodăriei ţărăneşti”, adaugă părintele.
În anul 2012, cu ajutorul câtorva meşteri populari, părintele Iulian Vasile s-a apucat de treabă. În trei săptămâni, a înălţat o casă cu tindă şi odaie, după vechile tipare de construcţie: temelie de piatră, ziduri din chirpici tencuiţi cu lut şi bălegar şi acoperiş de draniţă.
Micul muzeu prinde viaţă
„A fost un efort deosebit din partea familiei mele, dar încurajarea şi răsplata nu au întârziat să apară prin persoana doamnei Angela Olariu, responsabilă din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a Departamentului de promovare a valorilor şi tradiţiilor naţionale. Vizita incognito pe şantier a emoţionat-o profund, transmiţându-ne totodată încredere şi bucurie pentru continuarea activităţii. Am ţinut legătura cu dumneaei pentru celelalte faze ale proiectului, dar am urmărit atent şi în ziarul Lumina diversele articole etnografice care mi-au fost îndrumar”, îşi aminteşte părintele.
După ce a fost aşezat şi gardul de nuiele, realizat de meşterul popular Lilian Toderaşcu din Paşcani, micul muzeu a început să prindă viaţă, prin diferitele obiecte amplaste în curtea casei: o căruţă cu jug, o fântână, un plug şi un scrânciob de lemn, o roabă, o bancă. toate achiziţionate de la meşterii populari Maria şi Vasile Neamţu din satul Nemţişor. „De la expoziţia pe care dânşii au amenajat-o acasă, am cumpărat ori mi-au confecţionat diferite obiecte care sunt expuse în interiorul muzeului. Pe parcurs, au mai venit şi alţi enoriaşi cu sfaturi, cu material lemnos, ori cu puţinele lucruri vechi care le-au mai găsit în podul casei”, spune părintele.
Dar din dar se face rai
Ca orice casă veche ţărănească, muzeul cuprinde două încăperi: tinda şi odaia. În tindă sunt expuse costume populare şi obiecte din industria casnică: râşniţă, meleţuică cu piepteni şi ragilă, unelte gospodăreşti, coşarcă cu zolitor şi bătător, trusa tâmplarului, masa de stână, „vestitorii” datinilor de Anul Nou (capră, urs, dobă, buhai, ghioagă). Acestora li se adaugă fotografii-document, făcând parte din colecţia renumitului fotograf al Casei Regale, Adolph Chevalier, care ilustrează lumea satului de la începutul şi mijlocul veacului XX.
De asemenea, regăsim aici un cuptor țărănesc, oale şi blidar, lada de zestre, pat cu prostiri, cergă şi păretar, masă, laiţă, stative, lampă cu burlui, oglindă, icoană, roată de ţeji, sucală, vârtelniţă, iar podeaua de lut e acoperită cu ţoale de cordele.
„Acestea şi multe alte obiecte au fost donate de către Ana şi Mitică Horciu, fiind lucrate de bătrâna Anica Leureanu. În luna august, împreună cu «echipa» pasionată de etnografie – formată din Tudor Tănăsache, Dana Drăguşanu, Bogdan Munteanu şi d-na preoteasă, soţia mea, Alina – am avut bucuria de a finaliza munca şi visul: această expoziţie, un mic muzeu sătesc, aşezat în curtea bisericii noastre, pe care l-am intitulat «Casa Bunicilor»”, spune, cu emoţie, părintele Iulian Vasile.
Aşadar, toţi cei care doresc să simtă liniştea şi echilibrul vieţii de altădată, trăită între sărbătorile religioase, muncile gospodăreşti şi bucuria petrecerii timpului liber, o pot face vizitând Casa Bunicilor de la Chintinici.
Irina NASTASIU