Este al doilea obiect de acest fel găsit la Poiana Cireşului
Între obiectele spectaculoase descoperite anii trecuţi în acelaşi sit arheologic se numără un pandantiv din canin de lup, două diafize gravate şi un colier din cochilii de melci
Un pandantiv din Paleolitic a fost descoperit, zilele trecute, pe şantierul arheologic de la Poiana Cireşului, din Piatra-Neamţ. Meritul aparţine echipei de cercetători de la Complexul Naţional Muzeal Târgovişte, prezenţi şi anul acesta pe meleaguri nemţene, descoperirea înscriindu-se în tradiţia Şcolii de Cercetare a Paleoliticului care a apărut la Târgovişte, cu mai mulţi ani în urmă, şi întregind patrimoniul arheologic european. Pandantivul scos la iveală de către arheologii dâmboviţeni este al patrulea obiect de podoabă de acest fel descoperit în România. Colectivul de cercetare prezent până la sfârşitul lunii august la Poiana Cireşului este condus de prof. univ. dr. Marin Cârciumaru, Doctor Honoris Causa al Universităţii „Valahia” din Târgovişte. De asemenea, Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească” din Târgovişte este reprezentat de cercetător ştiinţific dr. Elena-Cristina Niţu, şefa şantierului, care ne-a vorbit despre însemnătatea descoperirilor arheologice de la Poiana Cireşului.
Poiana Cireşului, cea mai reprezentativă aşezare de paleolitic superior din România
Rep.: Ce ne puteţi spune despre săpăturile efectuate anul acesta pe şantierul de la Poiana Cireşului?
Cercetător ştiinţific dr. Elena-Cristina Niţu: La fel ca în fiecare an, descoperirile arheologice din situl de la Poiana Cireşului sunt unelte din piatră cioplită, unelte speciale specifice Gravetianului oriental, precum şi faună reprezentată de ren, în proporţie covârşitoare. Ne aflăm într-un strat de 20.000 de ani, în ultimul Maxim Glaciar, pe teritoriul unei comunităţi care vâna cu preponderenţă renul. Dar această aşezare prezintă şi alte aspecte particulare datorate, mai ales, operelor de artă care s-au descoperit de-a lungul timpului şi care reprezintă mai mult de jumătate din toate obiectele de artă paleolitice descoperite în întreaga ţară. Este cea mai reprezentativă aşezare de paleolitic superior din România şi printre cele mai importante aşezări şi din spaţiul European şi Asiatic, pentru că Gravetianul este o cultură universală care s-a întins pe un spaţiu mult mai amplu.
Cel mai frumos pandantiv din tot Gravetianul eurasiatic
Rep.: Care sunt cele mai importante descoperiri arheologice făcute în acest an?
Dr. Elena-Cristina Niţu: Printre cele mai importante descoperiri făcute anul acesta se numără un pandantiv din piatră care nu este la fel de estetic ca cel descoperit anul trecut, dar trebuie să avem în vedere că pandantivele de piatră sunt destul de rare la nivel de Gravetian, majoritatea fiind realizate pe materii organice. Obiectul are o vechime de 20.000 de ani, o vârstă reprezentativă pentru faciesul gravetian .
Rep.: Câte asemenea pandantive au fost descoperite până acum, pe teritoriul ţării noastre?
Dr. Elena-Cristina Niţu: Până acum au fost descoperite patru astfel de pandantive, două chiar la Poiana Cireşului. Cel găsit aici anul trecut este cel mai frumos din tot Gravetianul eurasiatic. Încă un pandantiv a fost descoperit la Mitoc – Malul Galben, judeţul Botoşani, iar un altul în Gorj, în Peştera Cioarei. Toate datările s-au realizat prin metode absolute, respectiv prin Carbon 14, iar vârstele sunt apoi corelate cu ceea ce există în celelalte părţi ale Europei. De altfel, nu există nici un strat nedatat prin metode absolute, fizico-chimice.
Rep.: De când se desfăşoară săpăturile arheologice de la Poiana Cireşului?
Dr. Elena-Cristina Niţu: Cercetările arheologice de la Poiana Cireşului se desfăşoară din 1998, sub conducerea profesorului Marin Cârciumaru. Dar săpături s-au făcut şi mai devreme, începând cu anul 1963. Obiectele mai rare s-au descoperit după 1998, datorându-se metodelor de săpătură care sunt foarte minuţioase, Practic, nu se pierde nimic, înregistrându-se totul tridimensional.
Rep.: Enumeraţi-ne câteva dintre obiectele spectaculoase găsite aici, de-a lungul timpului.
Dr. Elena-Cristina Niţu: Între obiectele spectaculoase se numără un pandantiv din canin de lup, două diafize gravate, un colier din cochilii de melci, descoperit în alt strat gravetian din această aşezare, vechi de 30.000 de ani. Din întreaga suprafaţă a sitului – care este uriaşă – nu s-au săpat decât aproximativ 100 de metri pătraţi. Şi pe această suprafaţă infimă s-au descoperit atât de multe obiecte spectaculoase şi importante nu numai pentru paleoliticul din România, ci şi pentru paleoliticul universal. Această aşezare are un caracter internaţional, prezentând particularităţi definitorii pentru înţelegerea comunităţilor de paleolitic superior din Europa şi Asia, fiind un element de legătură între Gravetianul vestic şi cel extrem estic, din Câmpia Rusă şi din Ucraina.
Un obiectiv al cercetărilor din anii următori: aşezarea de bază a vânătorilor de reni
Rep.: Ce spune această rezervă subterană uimitoare de la Poiana Cireşului, despre civilizaţia care a trăit cândva pe aceste meleaguri?
Dr. Elena-Cristina Niţu: Ne spune povestea unor vânători din ultimul Maxim Glaciar, ceea ce este extrem de important pentru înţelegerea adaptabilităţii la mediu şi pentru înţelegerea felului în care vieţuiau strămoşii noştri. În acest loc ei vânau, acesta fiind un sit de abataj şi de prelucrare primară a renului. Îl vânau la sfârşitul toamnei şi începutul iernii. Cu siguranţă, cantitatea de ren este atât de mare, încât considerăm că nu îi vânau numai pentru carne, ci şi pentru blănuri şi coarne. Pentru că există zone din sit axate numai pe prelucrarea cornului, pentru a-şi face unelte, cornul fiind un material mult mai flexibil decât piatra şi folosit mai des la vânătoare în paleoliticul superior. Noi aici am avut un noroc uriaş, pentru că am surprins un aspect particular din viaţa unor comunităţi paleolitice de vânători de reni.
Rep.: Urme de aşezări umane aţi găsit în această zonă?
Dr. Elena-Cristina Niţu: Încă nu am găsit, dar presupunem că ar trebui să existe mult mai multe aşezări. De exemplu, nu am găsit aşezarea de bază a vânătorilor de reni. Dacă noi ne aflăm aici pe o haltă de vânătoare, undeva, în imediata apropiere, trebuie să fi fost aşezarea vânătorilor. Cu siguranţă că artefactele sunt mult mai spectaculoase într-o aşezare de bază. De aceea, în fiecare campanie arheologică am făcut şi cercetări de teren şi s-ar putea ca până la urmă să reuşim să găsim această aşezare.
„Din păcate, prin sistemul pe care-l avem noi la dispoziţie, muncim dublu…”
Rep. Cu ce dificultăţi vă confruntaţi în munca de cercetare arheologică?
Dr. Elena-Cristina Niţu: Săpăm în porţiuni diferite. Din păcate, trebuie să acoperim secţiunile în fiecare an. Spre exemplu, anul acesta am deschis o secţiune foarte mare, iar noi suntem un număr redus de oameni. 16 metri pătraţi înseamnă enorm, în condiţiile în care se înregistrează totul pe metru pătrat, milimetric! Prin urmare, noi vom reuşi să săpăm doar nivelul gravetian, de 20.000 de ani. La final, vom acoperi secţiunea, iar anul viitor o vom decoperta, vom elimina tot pământul de umplutură şi să mai săpăm încă 2 metri de steril, ca să ajungem la nivelul de 30.000 de ani. Această aşezare, fiind de importanţă mondială, ar fi trebuit acoperită în totalitate şi supravegheată, în aşa fel încât să continuăm săpăturile de unde am rămas în fiecare an. Dar, din păcate, prin sistemul pe care-l avem noi la dispoziţie, muncim dublu…
Rep.: Ce destinaţie au obiectele descoperite la Poiana Cireşului?
Dr. Elena-Cristina Niţu: Obiectele descoperite ajung la Muzeul Evoluţiei Omului şi Tehnologiei în Paleolitic din Târgovişte şi la Muzeul de Istorie şi Arheologie din Piatra-Neamţ, unde există o sală realizată tot de noi, dedicată în mod special acestui sit. Pandantivul descoperit anul acesta va merge tot la Târgovişte, dar va face parte din expoziţii temporare organizate la Piatra-Neamţ. De altfel, pandantivul de anul trecut nu mai este acum la Târgovişte, este plecat într-o expoziţie itinerantă organizată în China şi se va întoarce probabil anul viitor, în martie. El este selectat printre cele 100 de obiecte de tezaur importante ale României, care pleacă în China. Două dintre aceste obiecte de tezaur provin de la Poiana Cireşului: pandantivul din piatră şi pandantivul din canin de lup.
Rep.: Cum colaboraţi cu specialiştii Complexului Muzeal Judeţean Neamţ?
Dr. Elena-Cristina Niţu: Întotdeauna am avut o colaborare foarte bună cu dânşii. Avem chiar un specialist de la Complexul Muzeal Neamţ, este vorba despre domnul Constantin Preoteasa, care face parte din colectivul de colaborare, şi care sapă efectiv cu noi. O colaborare foarte bună am avut-o şi cu fostul director al Complexului Muzeal Neamţ, domnul Gheorghe Dumitroaia. Din punct de vedere financiar, şantierul este sprijinit în totalitate, anul acesta, de către Complexul Naţional Muzeal Curtea Domnească din Târgovişte şi de către Asociaţia Geto-Dacii, reprezentată prin domnul Daniel Roxin.
A consemnat Irina NASTASIU