Supărare pe băieții deștepți din deszăpezirea de pe uliță…
*Zeci de primari și de patroni cu utilaje înjură în barbă că nu ninge
*Nu e zăpadă – nu se poate factura pentru deszăpezire
Lipsa zăpezii nu îi supără doar pe copiii amatori de săniuș, ci și pe mult mai maturii oameni de afaceri sau pe unii primari.
Contractele mari referitoare la deszăpezirea drumurilor naționale sau județene au o clauză referitoare la plata unui procent din valoare chiar dacă nu pică niciun fulg de nea. Clauza are justificare absolut corectă – la astfel de firme care trebuie să fie gata de intervenție indiferent de oră, ținerea utilajelor și a meseriașilor pe ”picior de război” presupune niște costuri (salarii, întreținerea utilajelor, utilitățile de la hale etc).
Primăriile de comune încheie însă contracte cu firme mici, de obicei fiind vorba de un singur utilaj trecut în caietul de sarcini. Nici de personal nu se poate vorbi în unele cazuri, utilajul fiind deservit chiar de patron (administrator de SRL sau deținător de PFA). Nici nu s-ar prea justifica un procent din contract chiar dacă nu ninge dar, poate, nici nu s-au gândit la acest aspect nici furnizorii de servicii și nici primarii respectivi.
Zăpada facturată nu lasă urme
Deși sună ciudat pentru unii care cred că administraţia locală e un fel de ”Alba ca Zăpada”, sunt foarte multe cazuri în care primarii sunt la fel de triști ca afaceriștii care se uită la cer și se joacă cu facturierul fără a putea completa niciun rând, de niciun leu. În unele cazuri, procedura de achiziție a serviciilor de deszpezire este câștigată de cine vrea primarul (Ziarul Ceahlăul a și demonstrat un astfel de caz), firma respectivă aparținând fie unui apropiat, fie unui tovarăș de luptă politică. Gura lumii slobodă – așa că legendele contemporane vorbesc, în unele cazuri (subliniem UNELE) despre un fel de cadou de Moș Crăciun al sumelor aferente, cadou care e făcut pe din două de prestator și cei din Primărie.
Zăpada e un produs tare prietenos când vine vorba de facturare. Asfaltul pus pe un drum modernizat se măsoara de ’nșpe instituții și asiguri și garanția 3-5 ani. Pietrișul pus la balastare, de asemenea, e măsurabil și discutabil. Lemnele de foc cumpărate pentru primărie sau pentru școală suportă și ele n măsurători, n discuții și se mai și pot face (chiar și retroactiv) calcule pe consum. La zăpadă însă, când ninge din greu și viforul suflă cu putere, nu stă nimeni să măsoare în drum nici orele reale prestate de utilaj, nici cantitatea de zăpadă. Plus că zăpada îndepărtată azi de pe drum, mâine se mai tasează, se mai topește, așa că fă calcul dacă poți…
Toți primarii erau pregătiți pentru deszăpezire…
Prefectura județului Neamț a cerut la finele anului trecut ca fiecare primărie din județ să facă dovada fie că are utilaje și resurse proprii pentru deszăpezire, fie că a încheiat un contract special cu o firmă care poate interveni.
Din cele aproape 80 de primării rurale, vreo 30 au comunicat că au utilaje suficiente în propria curte, vreo 50 au furnizat copii după contractele încheiate. 50 de contracte înseamnă 100 de parteneri (50 de beneficiari și 50 de furnizori). Câți din cei 100 de patroni sau primari or fi suferind că nu a nins nici de un centimetru, să fie măcar motiv de plimbat ”lama” pe ulițele satului, ca a doua zi să intre factura și a treia zi să se bea un șpriț pe motiv de deszăpezire? – e o întrebare la care lăsăm să răspundă pe fiecare contribuabil de la țară în parte.
Cert e că în anii anteriori au circulat destule vorbe pe seama acestui fenomen. Mai ales că, la ninsori similare, în zone similare, pe lungimi similare de drumuri, costurile erau diferite, de parcă era vorba de Alaska și Egipt. Pe acele condiții similare au fost primării din Neamț care au plătit 100-150-poate 200 de milioane de lei vechi în timp ce altele au ajuns (au și depăsit) jumătate de miliard de lei vechi… Cum să nu fie discuții?…
De la deszăpezire la arat…
E posibil ca și în tabăra primarilor cu utilaje proprii ale administrației publice locale să fie supărare pe lipsa zăpezii. Că și pe zona asta au tot fost vorbe. Utilajele erau deservite de oameni de la Primărie, dar nu știau ei, exact, câtă motorină plătește primăria la comercianți. Și subliniind iar UNELE, în unele cazuri, sătenii făceau legătura între utilajele Primăriei care au deszăpezit, parcă, 6 luni și faptul că primarul (sau băiatul, sau nepotul, sau fostul coleg de bancă) are prin bătătură 3-4 tractoare și nimeni nu l-a văzut vreodată alimentând sau cumpărând combustibil de la o staţie de profil… Or fi și răutăți dar – tot pe ulița satului se spune – ”unde nu faci foc nu iese fum”…
În concluzie, până acum a fost, în Neamț, o iarnă care a înghețat doar facturierele și plățile pentru ”băieții deștepți în deszăpezirea de pe uliță”. Dar iarna nu s-a terminat, nu?…
Daniel VINCA