* Secretul, ni-l destinuie primarul Alexandru Drăgan: „Atunci când nu am bani, nu fug repede la bancă. Mai întâi fug la calculator să văd dacă nu sunt programe de finanţare .”
* Fondul de rulment, „puşculiţa” secretă a primăriei
Rep.: Vă fac o mărturisire. La începutul tuturor discuţiilor cu dumneavoastră, prima întrebare mi se pare a fi cea mai dificilă. Îmi trec prin cap atâtea fapte şi proiecte de-ale dumneavoastră, că nu mai ştiu cu care să încep. De data asta m-aţi salvat, prin ştirea pe care aţi oferit-o. Nu mie, ci colaboratorilor alături de care eram şi eu prezentă în biroul dumneavoastră. Era o discuţie amicală, înainte de partea oficială, cea interviului propriu-zis. Spuneaţi, nu ca o laudă, ci ca pe o realitate de necontestat, că Primăria Taşca nu are nici o datorie financiară! Şi nici nu a avut vreodată. Eu zic că-i o raritate la nivel naţional! În condiţiile în care comuna n-a dus niciodată lipsă de investiţii. Şi nu dintre cele de „doi lei”, la Taşca vorbim de investiţii de la un milion de euro în sus. Cum aţi reuşit această performanţă de neegalat?
Alexandru Drăgan: Suntem în momentul în care am înţeles că a apărut o lege prin care marii baroni pot să nu mai dea faliment, dar instituţiile publice da. Ei pot fi feriţi de asta, dar instituţiile publice nu! Mi se pare corect ca falimentul să nu ocolească nici instituţiile publice, că doar sunt şi ele într-o economie de piaţă, în democraţie. Sau sperăm că suntem aşa. Pe mine nu asta m-a „animat”. Eu am văzut că marile investiţii se fac din împrumuturi bancare. În Vest aşa se lucrează, cu banca. Eu am mai învăţat ceva. Atunci când nu am bani, nu fug repede la bancă. Mai întâi fug repede la calculator să văd dacă nu sunt programe de finanţare. Dacă nu sunt programe de finanţare europeană nerambursabilă exact pe ceea ce vreau eu să fac, poate sunt pe ceva apropiat sau poate găsesc ceva mai bun decât gândisem eu. Atunci, de ce să nu accesez eu mai întâi acele programe? Când mi-am stabiliat strategia de dezvoltare economico-socială a comunei, am avut la bază programul de finanţare a Comuntăţii Europene destinat României. Aşa am reuşit să accesez fonduri europene din absolut toate categoriile destinate administraţiilor publice locale din mediul rural.
Pe de altă parte, când l-am văzut pe Nicolae Ceauşescu apărând la televizor şi spunând că, la Timşoara, Armata şi-a făcut datoria, a tras în oameni, mi-am dat seama că s-a terminat, că a dat faliment guvernul comunist. După ceva ani, am văzut un prim ministru care spunea că industria românească duduie, că avem între 8 şi 10 la sută creştere economică. Am văzut atunci acelaşi clişeu. A doua zi aveam şedinţă de consiliul local. Le-am spus consilierilor că am cam îmbătrânit, că nu mai am acelaşi ritm de muncă, motiv pentru care am propus sistarea tuturor investiţiilor din acel an. Am mai propus ca banii destinaţi acelor investiţii să intre toţi într-un fond de rulment al comunei. Pentru ca să duduie motoarele economiei, însemna ca şi în buzunarele noastre să se simtă asta, să fie cât de cât pline. Dar noi nu simţeam nimic. Aşa mi-am dat seama că este vorba de o mare minciună. La câteva luni s-a şi văzut că aşa este!
Rep.: Apoi, cum se face de aţi „întinerit”?
A.D.: În anul următor, am venit în consiliul local şi am spus că, pentru investiţiile rămase din anul precedent, am contracte conform cărora lucrările se pot face şi cu jumătate din banii alocaţi iniţial. De ce? Scăzuse numărul investiţiilor, era criză! Materiale au scăzut şi ele ca preţ, forţa de muncă se ieftinise. Atunci am învăţat, ca oricare om gosodar, că trebuie să ai un ban pus deoparte. Pentru orice eventualitate. Doamne fereşte, de vreo calamitate! Durează 2-3 ani până se dezmeticeşte guvernul sau Comunitatea Europeană să ne ajute cu ceva. Tu trebuie să ai un ban cu care să rezolvi problemele de primă urgenţă. În plus, banii din fondul de rulment sunt purtători şi de o mică dobândă. Pe care o primeşti, nu o dai la un eventual credit bancar . Acum ne-a ajutat foarte mult. Am finalizat investiţiile incluse în proiectul integrat de 2,5 milioane euro, cu finanţare europeană integral nerambursabilă. Trebuia să punem de la noi bani pentru plata avansului, a TVA-ului. Era vorba de multe miliarde de lei vechi. Toţi colegii mei primari au căutat să se împrumute la bancă. De când am început investiţiile din proiectul integrat şi până acum, am reuşit să reduc într-o aşa manieră cheltuielile, încât să mă descurc, să refac şi suma iniţială din fondul de rulment. Am plătit tot ceea ce trebuia plătit la proiectul de pe Măsura 322, aşteptăm să primim înapoi TVA-ul. După asta vom avea iarăşi o „gură de aer” financiar, ca să putem respira. Mai ales în condiţiile dificile de acum.
* De la Consiliul judeţean, doar 10.000 lei!
Rep.: De unde această dificultate?
A.D.: Din simplul motiv că, în acest an, bugetul comunei este mai mic cu vreo 7 miliarde lei vechi. Asta pentru că firma Carpatcement, care se află pe raza comunei Taşca, şi-a reanalizat activele, care au mai scăzut. În consecinţă s-a diminuat şi contribuţia fabricii de ciment către bugetul local al Primăriei Taşca. Din când în când, mai primeam şi noi câte un bănuţ de la Consiliul Judeţean Neamţ, conform formulei de calcul care există în lege. Anul acesta am primit 10.000 lei şi sunt „foarte mândru” şi „tare bucuros” pentru asta.
Rep.: Dacă ar fi să vă rezumaţi numai la aceşti bani, ce investiţii aţi putea face cu ei?
A.D.: De banii ăştia? I-aş investi într-un mausoleu dedicat celor care dau administraţiilor publice locale asemenea sume. În bătaie de joc. Îl voi face din materialele care să-mi permită să mă încadrez în aceşti bani…
Rep.: Sunteţi la finalul unor investiţii foarte mari, mă refer la cele incluse în proiectul integrat de 2,5 milioane lei, fonduri europene nerambursabile. Bani care s-au concretizat în asfaltarea unui drum comunal, construirea centrului social de zi pentru elevi tip after-school şi în realizarea unei frumoase şi impunătoare construcţii, cea a Centrului cultural Taşca. Acum, mai aveţi şi alte investiţiii în derulare? Dacă vă mai ţin baierele pungii…
A.D.: Pentru că am avut ambiţia să nu împrumut nici un ban, nu pot să spun ne-am propus investiţii mari pentru anul în curs. Mai mult vom avea de făcut reparaţii. Avem prinsă în program reparaţia la două drumuri comunale, în urmă cu 11 ani pe ele s-a turnat covor asfaltic, acum trebuie reparat. Vedeţi, există o autostradă terminată anul trecutpe care trebuie turnat iar covor asfaltic… La noi îl facem din 10 în 10 ani. Îmi pare bine! Dacă avem o astfel de calitate a asfaltărilor, înseamnă că bugetul local, oricît de amărât ar fi, permite plata lucrărilor de întreţinere a drumurilor. Avem în atenţie pregătirea şcolilor, să fie aşa cum trebuie. În opinia mea şcoala, biserica şi primăria sunt nişte instituţii ce trebuie să fie model pentru toată lumea. Aşa că neapărat va trebui să mai facem nişte reparaţii la şcoala din centru. Ca investiţii mai mari avem extinderea căminului cultural şi a bibliotecii comunale. Cu banii din returnarea TVA-ului de la proiectul integrat vom continua aceste lucrări. Este o investiţie multianuală, dar, cu siguranţă, vom face aceste lucrări. Dacă şcoala e ok, nici bserica nu putea fi neglijată. Avem o biserică care s-a construit în centrul comunei, cu bani de la primărie, de la sponsori şi de la enoriaşi. Cu siguranţă, comunitatea va contribui financiar şi pentru finalizarea lucrărilor de la interior.
* Un centru civic monumental, realizat după un concept arhitectural integrat
Rep.: Peste tot în judeţ, primarii sunt preocupaţi de modernizarea centrelor civice, pentru care derulează fel şi fel de investiţii. Dar ce s-a făcut la Taşca este ceva monumental, cu clădiri noi şi impunătoare, toate integrate unui concept arhitectonic nou. Cum de a fost posibil ?
A.D.: Toate construcţiile monumentale de care vorbiţi fac parte din investiţiile pe care le-am făcut la jumătate de preţ. Prima dată m-am „legat” de un program de mediu să văd dacă nu pot obţine finanţare de la Uniunea Europeană, dar n-a fost posibilă. Mi se pare corect să se dea, cu prioritate, bani investiţiilor din infrastructură, care sunt absolut necesare pentru dezvoltarea oricărei comunităţi. Când am spus că am făcut lucrări cu jumătate de preţ, m-am referit la lucrările de modernizare a centrului civic. Vreau să vă spun că toată lumea care trece pe aici, se opreşte din trafic, pentru a filma ori fotografia construcţiile din centrul civic, cum arată în ansamblu. Avem amenajat şi acel mic părculeţ din centrul civic, cu fântâna şi statuetele din cupru, vechi de câteva sute de ani, pe care am le-am adus de la Viena. Avem foarte multe flori şi arbuşti ornamentali. Am desfiinţat gardurile din faţa instituiilor publice, pentru că arătau urât.
Rep.: Comuna arată aşa cum trebuie, atunci când are oaspeţi de seamă. Cum s-a întâmplat şi sâmbăta trecută…
Rep.: Da, atunci când s-a desfăşuat festivalul naţional de muzică uşoară şi populară „Art my life”. În toiul manifestării s-a oprit un autocar, oamenii au coborât şi au filmat ori au fotografiat biserica nouă şi centrul cultural. După care ne-au cerut permisiunea să filmeze şi la interior. Când au văzut sala Centrului cultural Taşca au exclamat în cor: „aaa”… Cum au făcut şi cei de la Iaşi care au venit în control, după care au mărturisit că aşa ceva n-au mai văzut! Am reuşit să facem nişte lucruri care să fie, în primul rând, durabile. Apoi eficiente. Şi nu în ultimul rând foarte frumoase. Vreau să vă zic că eu am fost sceptic faţă de cei care au zis: „Să facă Drăgan parcul, după ce va desfiinţa gardurile de la instituţiile din centrul comunei. După asta locul va fi plin de vaci la păscut, oamenii vor strica băncile, vor rupe florile”. Nu a fost aşa. În centrul civic am pus nişte camere de luat vederi, care nici nu au costat chiar atât de mult. Acum oamenii păstrează curăţenia şi tot ceea ce este în centrul civic, pentru că le este drag, sunt mândri de cum arată. Acum ies cu mare plăcere în centrul comunei, au ce admira, au unde sta pe o bancă să discute. Este un centru pentru o comună care trăieşte, se vede de departe cât e de vie. Înainte, toate clădirile erau gri, cu garduri de doi metri, tot gri şi ele, bolovani şi betoane…
Rep.: Pentru dumneavoastră, atragerea fondurilor europene era ca aerul proaspăt pe care îl respiraţi în fiecare dimineaţă. Anul 2013 este unul de „pauză”, abia din 2014 se vor depune proiecte pentru cel de al doilea val al finanţărilor europene. Nu simţiţi că vă ” înnăduşiţi”?
A.D.: Nu, pentru că şi acum sunt finanţări serioase. Până acum m-am axat pe finanţările privind infrastructura. Mai am de făcut canalizarea, la care trebuie revăzut studiul de fezabilitate. Chiar dacă nu mai sunt bani pentru infrastructură, noi nu „şomăm”, ci lucrăm la două proiecte europene. Unul este în parteneriat cu Consiliul Judeţean Neamţ şi cu alte comune, axat pe dotarea IT a primăriilor. Altul îl vom face cu 5 GAL-uri franceze, fiind implementat de comuna Taşca în parteneriat cu comunele din GAL Ceahlău, din care facem şi noi parte. Este vorba de un set de 6 acţiuni distincte, educative, care se adresează mai cu seamă elevilor.
Rep.: Vă propun să ne întoarcem la proiectele de anvergură, cele care v-au consacrat ca primarul foarte dedicat accesării fondurilor europene.Teoretic, noile fonduri europene ar trebui să „curgă” din 2014 încolo. Practic, va trece mai mult timp până ce un proiect intră efectiv la finanţare. Ar fi vorba de proiectele pe care ar trebui să le pregătiţi acum dumneavoastră. Cât de bogat va fi portofoliul de proiecte pe care îl veţi lăsa „moştenire” urmaşului dumneavoastră la primărie. Încă de la alegerile locale din vara trecută aţi spus hotărât oamenilor că nu veţi mai candidat pentru încă un mandat, în anul 2016.
A.D.: Acum lucrăm la strategia de dezvoltare a comunei până în 2020, acolo vor fi prevăzute investiţiile care se vor realiza în viitor. E foarte greşit pentru cei care gândesc că Drăgan a realizat totul în comună, că nu mai e nimic de făcut în Taşca şi că va fi cel mai „călduţ” post de primar. Total greşit! Eu am fost în Vest şi am văzut standardul unei localităţi. Mai e mult până vom ajunge şi noi acolo. Deşi trăim într-un colţ de rai, binecuvântat de Dumnezeu.
Tina CONDREA
Foto: Sorin PRUTEANU
