«Ce aţi ieşit să priviţi, în pustie? Oare trestie clătinată de vânt? Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Oare om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine scumpe şi petrec în desfătare sunt în casele regilor. Dar ce-aţi ieşit să vedeţi? Oare prooroc? Da! Zic vouă: şi mai mult decât un prooroc. Acesta este cel despre care s-a scris: „Iată trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu care va găti calea Ta, înaintea Ta”. Zic vouă: Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.» (Luca, cap. 7, 24 – 28)
Din Sfânta Evanghelie aflăm că Irod Tetrarhul, la petrecerea organizată cu ocazia zilei sale de naştere, a ordonat tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. În acea perioadă, Ioan Botezătorul era închis în temniţa din Castelui lui Irod, de la Maherus, pe motiv că îl critica public pentru traiul nelegiuit de care dădea dovadă, alături de Irodiada, soţia fratelui său. “Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău”, îi spunea Sfântul Ioan regelui Irod. De ziua naşterii lui Irod, la ospăţul la care au participat toate căpeteniile oştirii, fruntaşii şi dregătorii din Galileea, fiica Irodiadei, Salomeea, a jucat în faţa mesenilor şi a plăcut lui Irod. Iar Irod, cu mintea tulburată de beţia simţurilor, i-a făgăduit cu jurământ că-i va da orice va cere, până la jumătate din regatul său. Întrebând-şi mama ce să ceară de la Irod, Salomeea este sfătuită de Irodiada să ceară capul Sf. Ioan: “Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul”.
Deşi nu s-a aşteptat la o asemenea cerere sângeroasă, care ar fi putut stârni mania poporului său, Irod a cedat, aţâţat de băutură şi de pofte, poruncind călăului să-l decapiteze pe Sfântul Ioan Botezătorul. “Şi s-a adus capul lui pe tipsie şi s-a dat fetei, iar ea l-a dat mamei sale”.
Temându-se că Ioan Botezătorul ar putea învia, Irod decide să dea ucenicilor doar trupul acestuia pentru a fi înmormântat la Sevastia, în timp ce capul său a fost îngropat de către Irodiada în curtea sa.
Conform tradiţiei, Sfânta Ioana este cea care a luat capul Sfântului Ioan din curtea Irodiadei şi l-a îngropat la Ierusalim în multele Eleonului. Acolo a rămas până pe vremea împăraţilor Constantin şi Elena, care au dus capul la Emesa, Siria. Aşadar, cea de-a doua aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc la Emesa, în anul 453.
Ulterior, pe vremea luptei împotriva icoanelor, capul său a fost îngropat la Comane, iar mai apoi a fost dus de către Sfântul Ignatie la Constantinopol, în anul 860. În timpul cruciadelor, o parte a capului său a fost luată de la Constantinopol de către latini şi a fost dusă la o biserică din Amiens.
Tradiţii şi obiceiuri
Tradiţia spune că în această zi nu se mănâncă alimente care, prin forma lor, amintesc de cea a capului. Printre acestea se numără: roşiile, pepenii, merele şi alte fructe şi legume asemănătoare.
De asemenea, tradiţia interzice şi consumul de vin, întrucât aminteşte de sângele nevinovat vărsat. Unii oameni mănâncă în această zi doar struguri, în timp ce alţii ţin post negru toată ziua.
Pe vremuri, oamenii de la sate ştiau că în această zi nu se taie nimic cu cuţitul, toate alimentele de la masă rupându-se cu mâna. Totodată, în această zi nu se consumă varză.
În popor, sărbătoarea Tăierii Capului Sântului Ioan Botezătorul mai este cunoscută sub denumirile de “Sfântul Ioan cap tăiat”, “Sanţion de toamnă”, “Sfântul Ioan taie capul pe varză (curechi)”, “Crucea mică” sau “Brumariul”.
Irina NASTASIU