* Datornicul spune că somația primită prin Poștă e ulterioară plății făcute de trei săptămâni, când a achitat ce i-au spus cei de la bancă
* ”Oare hârtia și timbrul nu sunt mai scumpe decât cei 16 bani pe care pretind ei aiurea că i-aș datora?”, întreabă cel amenințat cu Biroul de Credit
O somație foarte dură, de natură să sperie un debitor și să-l facă să achite restanțele bancare, a primit acum câteva zile un nemțean care a aflat astfel că după plata ultimei rate din august, a rămas dator vândut la bancă cu… 4 eurocenți. Mai exact, conform adresei, cu 0,04 euro, adică cu vreo 16 bani.
Somația este emisă de BCR – Administrația Centrală – Direcția Managementului Riscului Retail pe un ton cât se poate de ferm și dacă nu ai vedea datoria invocată care e de râsul curcilor și ai fi în locul destinatarului, ar fi destule motive să te ia fiorii. Ca lucrurile să fie clare, mai mult din jumătate din scrisoarea A4 face referire la raportarea debitorului la Biroul de Credit și la consecințele punerii în practică a acestei amenințări (prelucrarea datelor personale de către Biroul de credit și acces la acestea a oricărui „participant”, adică a oricărei bănci căreia, ulterior, i-ar solicita omul vreun credit).
Cât privește suma derizorie la care face referire somația, BCR a comunicat în multe cazuri similare că procesarea acestor somații este automată, adică orice sumă care trece de termenul de scandență devine automat adresă printată și expediată. Treaba e clară, rămâne doar nedumerirea omului pe acest subiect: „Mă întreb și eu ca tot românul. Să fi fost reală această datorie, toată activitatea asta costă însutit peste 4 cenți. Dacă iau în calcul doar hârtia, tonnerul, plicul și timbrul văd că BCR face mare afacere cu somațiile astea”.
Dincolo de procedura tip Tândală, marele datornic al BCR – Ion Dumitriu se numește – contestă și derizoria datorie: “Eu știu că băncile sunt stat în stat, dar nici așa. Data la care plătesc în fiecare lună rata la creditul luat pentru nevoi personale este 25. Rata lunară e de vreo 170 euro. Fie plătesc în moneda europeană fie merg cu lei, cumpăr euro de la bancă și plătesc. Somația BCR e emisă pe 11 septembrie și ei fac referire la măreața datorie de 4 cenți mai veche de 11 zile. Păi de unde să fie datoria? Ziua de 25 august a picat într-o duminică. M-am dus la bancă luni, 26 august. Aveam – din câte mi-aduc aminte – o parte din sumă în euro, diferența am cumpărat-o cu lei. De reținut: în fiecare lună, suma de plată este alta din cauza diferențelor de curs, a comisioanelor etc. Practic eu mă prezint, doamna de la ghișeu intră în calculator și funcționarul băncii îmi spune cât să plătesc. E la mintea copiilor: adică mă duc să dau 170 de euro și nu plătesc 16 bani? Așa și în august, am dat acei euro și am cumpărat cu lei câți euro mi-au zis ei. De unde e datoria asta?”.
Cum de unde? E stabilită de Direcția Management Riscului Retail de la BCR, că doar ditamai direcția din administrația centrală a unei bănci trebuie să aibă activitate. Și uite-așa ne dăm seama de ce produsele bancare oferite românilor sunt mai scumpe (aproape dublu) față de cele din alte țări: că dobânzile și comisioanele suplimentare trebuie să acopere și salariile acestor funcționari bancari și costurile cu expedierea somațiilor pentru recuperarea a 4 cenți.
Daniel VINCA