Tragedia întâmplată la București, în noaptea de vineri spre sâmbătă, a creat un impresionant moment de solidaritate într-o societate care, altfel, este măcinată de clivaje. Efectul ține de normalitate, fiind evidentcă ar fi fost foarte bine să nu fi existat cauza. Situația înfricoșătoare provocată de eludarea legii, posibil de corupție în plan administrativ, ca și de inconștiența celor care nu au luat în calcul faptul că nerespectarea reglementărilor legale în materia de incendii poate duce la ceea ce, din nefericire, s-a întâmplat, ne poate da, din păcate post factum, de gândit. Aceasta a devenit o realitate cumplită, cu tineri morți și deosebit de grav răniți, copii nevinovați care nu au vrut decât să-și petreacă timpul liber într-o atmosferă familiară gusturilor lor muzicale. Și acum, în cea de a treia zi de doliu național, e momentul să ne rugăm ca bunul Dumnezeu să-i odihnească pe cei plecați, să-i apere și salveze pe cei grav răniți și să le dea tărie membrilor tuturor familiilor celor care au avut parte de această nenorocire. Pentru toți, solidaritatea decare a dat dovadă, în aceste zile, societatea românească înseamnă, în mod cert, un important punct de sprijin. De la specialiștii care au intervenit la locul tragediei, de la medicii și asistentele care s-au modificat exemplar în toate spitalele din capitală, de la toți cei care au donat sânge pentru victimele devastatorului incendiu de la Clubul Colectiv și până la jurnaliștii care au transmis onest de la fața locului, protejând victimele și pe rudele acestora, cu toții au făcut posibil un cuvenit exercițiu de solidaritate. S-au alăturat acestora reacțiile din plan internațional. Ceea ce am văzut în aceste zile ca implicare din partea societății noastre și din partea reprezentanților altor state rămâne ca o dovadă a universalității valorilor umane.
Desigur, însă, că după acest moment, rămân necesare intervenții care să facă în așa fel încât ceea ce s-a întâmplat să nu mai fie posibil. Din păcate, ca și în alte situații, a trebuit să moară oameni, în chinuri groaznice, pentru ca decidenții din diferite arii politico-administrative să conștientizeze – dacă au ajuns în această etapă – că fraudarea legilor creează tragedii. Cluburi precum cel în care a avut loc incendiul ce a produs atâtea victime există în mai toate orașele mari. Câte dinte ele sunt autorizate din punct de vedere pirothenic, fără, însă, a îndeplini toate condițiile? Câți angajați ai autorităților decidente în acest domeniu „au închis ochii“, spunându-și că „merge și-așa“? Câți proprietari ai unor astfel de spații sunt conștienți de faptul că, încălcând legea, pot pune în pericol viețile unor oameni nevinovați? Sunt câteva întrebări pe care, dincolo de lăudabila solidaritate pe care am putut-o vedea și resimți în aceste zile cernite, trebuie să ni le punem cu toții, dar trebuie să le fie adresate, în primul rând, celor care iau decizii. O societate normală nu se poate consolida atâta vreme cât, în zonele sale de bază, este practicată „fușereala“, atâta vreme cât lucrurile importante sunt lăsate de izbeliște sau, pur și simplu, nu sunt băgate în seamă. Iar o societate în care trebuie să moară oameni pentru ca decidenții să devine, finalmente, responsabili este departe, din păcate, de punctul în care ar putea fi considerată una normală.
Dan Misăilă
