Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
Persoana care a ajuns la mine de mai multă vreme, m-a rugat ceva căruia unui om obișnuit i se pare ciudat: “Vreau să mă ajuți să descopăr ce s-a întâmplat pe parcursul a trei ore și jumătate când mi-am pierdut total memoria și nu știu nimic din ce s-a întâmplat. Menționez faptul că evenimentele nu s-au petrecut în România. Știu numai că eram cu mașina mea, cu tirul, într-o parcare, în care mai era o mașină cu număr străin. La volan se afla o persoană în jur de 35 de ani care a deschis geamul și îmi făcea tot felul de semne erotice, sexuale, până și-a scos organul genital și se juca cu el. Eu m-am speriat, am ieșit afară din mașină, m-am dus la colegii mei șoferi, tot pe tir, ca să vină să vadă și ei ce se întâmplă. Când ne-am întors, obscenul închisese geamurile și nu se mai vedea nimic ciudat. Colegii mei m-au sfătuit să-l las în pace și, drept mulțumire, i-am invitat la o bere în imediata vecinătate a parcării. Știu că am stat cu ei de vorbă , am și băut puțin, iar în jur de ora 6,30, ei m-au condus la mașina mea – cel puțin așa afirmă ei – că aș fi fost în stare normală și nu eram în stare de ebrietate. Mai mult, unul dintre ei a auzit cum am închis ușa la mașină și m-a văzut cum aranjez patul pentru somn. Amintirile mele încep de la ora 10 noaptea, când o lumină puternică însoțită de alarmă îmi cer să opresc mașina. Erau doi polițiști care mi-au făcut testul de alcoolemie și care care mi-au zis că am 1, 76 la mie alcoolemie în sânge. Mă roagă să las mașina, să iau actele, mă duc la poliție, sunt cercetat și îmi cer o sumă de bani care să reprezinte un avans pentru eliberarea mea, până la process.
Când mă uit în buzunar, descopăr că portofelul a dispărut. Nu știu cine mi-a luat banii, dar, din noroc și fericire mi-a lăsat actele și cardurile bancare. Așa că am avut cum să plătesc. După câteva ore, m-am întors la mașină, bineînțeles că nici mașina și nici exhibiționistul nu mai erau acolo. Am condus mașina spre România și am început să simt o durere puternică în anus, pe măsură ce ieșea alcoolul din mine. De atunci și până acum au trecut două zile, sunt foarte marcat de acest eveniment, nu știu ce s-a întâmplat, nu cred că cineva din colegii mei români a făcut ceva. Mai mult, tind să cred că acea persoană străină ori m-a drogat, ori mi-a injectat ceva și am presimțirea că s-a folosit sexual de mine, prin abuz. De atunci sunt foarte speriat, nu dorm, mușchii îmi sunt încordați și nu știu ce să fac. Un prieten bun care a fost la dvs și l-ați tratat mi-a recomandat să vin, mai ales că știa că sunteți specialist și în hipnoză. Vreau să mă ajutați să înțeleg ce s-a întâmplat pe parcursul a trei ore și jumătate. Mă macină ideea că rămân fără răspuns la acele evenimente în care nu am avut nici un control.
Alt caz: Cu câțiva ani în urmă, o fată în vârstă de 25 de ani, căsătorită și cu un copil de 9 luni a terminat școala de șoferi și cu o săptămână înainte de evenimentul petrecut pe care îl voi descrie mai jos, a primit permisul de conducere. Bucuroasă de acesta, îi cere soțului mașina să conducă ea până în satul unde locuia. Fata începe să conducă și să exerseze și, la un moment dat, intră cu mașina într-un cărucior și omoară un bebeluș. Fata se trezește la poliție și nu își amintește nimic din ce s-a întâmplat în acele momente când s-a petrecut accidental mortal. Pentru ea, lipsa memoriei câteva minute îi creează o stare neplăcută și se simte vinovată dar nu poate să dea vreo explicație a ceea ce s-a întâmplat atunci. Din fericire, poliția îi permite să meargă la un psiholog și să verifice.
Cu mulți ani în urmă, când am lucrat la sănătatea mentală din armata israeliană, am avut mai multe cazuri de acest fel. Deci, o întâmplare surprinzătoare, o bombă sau un alt eveniment traumatic legat de o pierdere a unei persoane ori un accident, pot aduce la situații asemănătoare de scurte sau de mai lungi amnezii la care creierul nostru surprins de aceste evenimente puternice, traumatizante, suferă și folosește o reactie disociativă. Într-un fel, își pune un cearșaf pe ochi și reacționează prin reprimarea evenimentelor cele mai grele într-un sertar al subconștientului – nu vreau să văd, nu vreau să știu despre ceea ce s-a întâmplat, practic, conștientul nu poate primi această informatie traumatizantă.
Acest sindrom este numit P.T.S.D. – Post Traumatic Stress Disorder și el există în cartea psihiatrică D.S.M. ca una din tulburările cele mai cunoscute în lume. Primii care și-au dat seama și s-au ocupat de această tulburare , au fost cercetătorii în domeniu, care au fost influențați de teoriile psihoanalitice și psihologice ale omului. Evenimetele s-au petrecut după primul război mondial, atunci când foarte mulți soldați sufereau de acest sindrom post- traumatic. (Sindromul post -traumatic legat de soldați, astăzi este un sindrom separat de sindromul post – traumatic, dar, atunci, interesul pentru acest sindrom a început la soldați).
Spre diferență de alte tulburări psihologice, trauma psihică nu este legată numai la procesele interioare ale omului, ea depinde de procesele exterioare, așa că, atunci când venim astăzi să tratăm post trauma, trebuie să ne ocupăm de două componente.
Primul – ce s-a întâmplat într-adevăr?
Doi – reacția subiectivă a omului după ce evenimentul s-a sfârșit.
Cu cât elementele obiective sunt mai puternice, cu atât posibilitatea ca reacția subiectivă să fie mai greu de suportat.
În primul caz, cel al șoferului de tir, gesturile exhibiționiste l-au derutat foarte mult și faptul că el trebuia să se ducă să-și cheme colegii ca să-l apere, ne dă un semnal de alarmă, acela că ceva în direcțiile sexuale îl irită – cum ar fi faptul că a intrat într-un conflict interior puternic între plăcerea de a face un lucru interzis și interdicția de a nu face un lucru plăcut. Este clar că omul a băut și este foarte posibil că a băut împreună cu colegii lui. Băutura este unul din factorii cei mai importanți care stârnesc sindromul post-traumatic. S-ar putea ca atunci când omul era în stare de ebrietate sau aproape de ea, s-a întâmplat ceva de natură sexuală și care nu era în totalitate controlat de el. Lucrul acesta face să-l determine să nu vrea să-și amintească, pentru că aceste amintiri în stârnesc sentimentele de vinovăție și alte reacții negative . Sau nu s-a întâmplat obiectiv, nimic amenințător, grav (de asta l-am sfătuit să se ducă la un medic chirurg să verifice originea durerii pe anus, dacă nu se descoperă urme de penetrare violentă înseamnă că totul s-a petrecut în mintea și în sufletul său. Și atunci, reacția psiho-terapeutică este total alta decât cea în urma căreia ar fi fost penetrat).
Reacția imediată la majoritatea oamenilor care au intrat în post-traumatism ( cercetările arată că în jur de 10 procente din populație au măcar o dată în viață o reactie post – traumatică. Dar numai între 2-3 procente sunt declarate ca sindrom post-traumatic. Procentajul diferă de la o țară la alta. Cu cât țara este mai dezvoltată social, procentajul se ridică din cauza simulărilor oamenilor care doresc să folosească acest sindrom pentru a beneficia de câștiguri materiale și încadrare medicală de handicap).
Manifestările imediate la oamenii care suferă de acest sindrom post-traumatic sunt teama, sunt speriați, încordați fizic, nerelaxare și neliniște. Aceste manifestări și reacții sunt logice și este obligatoriu ca individul să se apare pe sine prin aceste manifestări, cauzate de un eveniment care i se pare lui că este riscant și care poate să îl ducă chiar la moarte sau la o pierdere, ori este numai în gândul lui o teamă că se poate întâmpla ceva rău.
Această reacție poate să continue pe o perioadă mai lungă, după ce s-a sfârșit evenimentul. Și aici există un tabel de normalitate care spune că până la un an de zile omul are posibilitatea să se apere prin aceste manifestări, dar dacă lucrul continua să rămână și omul refuză să iasă din acestă stare după doi ani, este considerat ca un sindrom post-traumatic cronic. Așa că sindromul post traumatic este o situație în care omul continua să manifeste sperieturi, încordare, mult timp după ce evenimentul tragic s-a produs.
Sunt trei manifestări principale, diferite:
1. Retrărirea evenimentului traumatizant
2. Evitarea tuturor circumstanțelor fizice și chiar psihice care amintesc de eveniment (refuzul de merge pe aceeași stradă, în preajma acelui loc și chiar refuzul de a discuta evenimente similare)
3. Încordare musculară și psihică permanentă.
În cazul retrării evenimentului, omul nu-și poate nega amintirile care pătrund în modul cel mai negativ prin coșmaruri și vise urâte. Sunt momente când simte că el este din no, victima aceluiași eveniment. Fără să vrea, intră într-o stare obsesiv-compulsivă legată de sindromul psiho- traumatic. Neputința lui de a izola avenimentul îl duce tot timpul la gândirea că riscul este permanent și că nu poate scăpa de el. Acest lucru poate să ducă și la retrărirea evenimentului dar și la încordări extreme care îl fac să nu mai fie interesat și concetrat decât pe această problemă. El poate fi foarte nervos, să nu doarmă nopțile, să reacționeze cu sperieturi la fiecare zgomot și gălăgii surprinzătoare. Este într-o stare permanentă de anxietate.
Din această cauză, o altă grupă de personae care au fost încordate și neliniștite preferă să dezvolte mecanisme de evitare. Omul se depărtează de tot ceea ce simbolizează acel eveniment traumatic. De la evitarea locului, activităților care îi amintesc de acel eveniment traumatizant. Omul se închide în el pentru a se simți sigur, dar, cu cât închiderea în sine este mai mare, cu atât riscul să-și revină și să intre din nou în sindromul post – traumatic este mai mare.
Același risc de a reveni începe de la prima copilărie, din primii ani, când copilul a fost martor la un eveniment foarte urât pe care a fost nevoit să-l ascundă și să-l reprime în sertarele subconștientului său. Dacă acest copil a fost abuzat sexual ori psihologic de unul dintre părinți sau de o persoană străină, și el tace ca să nu facă probleme în jur, el, la fiecare eveniment riscant la care există o conotație sexuală, prezintă riscul de a se întoarce în sindromul post-traumatic. Vezi cazul șoferului care, foarte posibil, trăind ispita din partea străinului, îl aduce în apropierea sindromului post – traumatic din copilăria lui.
Cine e predispus să intre în sindromul post-traumatic?
Persoane care în trecutul lor au avut un eveniment de abuz sexual sau psihologic, nu au tratat acest lucru și până acum l-au ținut secret; femeile sunt mai dispuse să intre în sindromul post-traumatic. Cercetările arată că partea de afectivitate la femei este mult mai dezvoltată decât la barbati; persoane care intră într-un eveniment pe care nu-l pot stăpâni și care este atât de puternic, încât poate stârni reacții de apărare post-traumatice; și mai există o categorie, conexă ce-i drept, cei care simulează un astfel de sindrom pentru beneficii materiale și juridice.
De când am început să scriu articole psihologice, nu am dat niciodată importanță sindromului post-traumatic. Posibil că prea puține persoane mi-au fost pacienți pe această tulburare și foarte mulți dintre ei nu vin în mod direct și spun că vor să fie tratați. Majoritatea caută sprijin material și juridic dar, cu cât m-am experimentat mai mult, am reușit să înțeleg că o parte dintre oamenii care dacă, la început au vrut acel sprijin material și juridic au și beneficiat după, de sprijinul psihologic care le-a fost de ajutor.
De aici, recomandarea mea este că dacă cineva își pierde memoria după un eveniment mai traumatizant sau mai puțin traumatizant, familia are responsabilitatea să-l convigă să meargă la un psiholog clinician experimentat.
Dr. MIRON ITZHAK
Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
Director Institut Miron- Cabinet de pshihologie
Piatra Neamț, str. Mihai Eminescu, nr. 3, bl. D4 sc. B ap. 37 parter
Tel 0233/236146; 0233/234426; 0724/225214
e-mail: miron@ambra.ro
site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro