* Ştefan Trişcău-angajatul anului 2014 din Regiunea Nord-Est
La finele lunii trecute, în cadrul Târgului pentru Fermieri Agralim-Iaşi, au fost decernate Diplomele de execelenţă şi Premiile pentru fermierii anului în regiunea de Nord-Est. Eveniment la care au participat 23 de fermieri din judeţele Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava şi Vaslui, fiind acordate premii la cele 12 categorii principale înscrise în competiţie. Premii speciale au fost acordate pentru viziunea şi rezultatele afacerii, marketing şi piaţă, tehnic, leadership, impact social, măsuri de protecţie a mediului. Târgul AGRALIM a avut loc la ferma Ezăreni, Staţiunea Didactică a Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi, în comuna Miroslava. Câştigătorii premiilor de excelenţă în agricultură din Regiunea de Nord-Est, aleşi din cei 75 de candidaţi, au primit trofeele în cea de-a treia zi a Târgului Agralim, la festivitatea anuală de premiere organizată în cadrul Târgului, fiind reprezentate toate cele şase judeţe ale Moldovei.
Diplomă de execelenţă şi Premiul special al juriului pentru „Grija acordată protecţiei medului” au fost atribuite inginerului Gheorghe Cenuşă, administratorul Socităţii Agricole TREI SATE, din comuna Ion Creangă. Tot de la Societatea Agricolă TREI SATE a fost desemnat şi „Angajatul anului 2014 din Regiunea Nord-Est”, fericitul câştigător fiind Ştefan Trişcău.
După apoape două săptămâni de la consumarea evenimentului de la AGRALIM, la Societatea Agricolă TREI SATE emoţia momentului, bucuria reuşitei sunt încă vii. Am constatat asta din primele vorbe ale unui agricultor sadea, inginerul Gheorghe Cenuşă, administratorul societăţii agricole dublu premiate la AGRALIM 2014. Adevărul că distincţiile obţinute dau reale motive de mândrie şi de mulţumire sufletească, de reală împlinire profesională. Nu-i puţin lucru să fii declarat cel mai bun din toată zona Moldovei pentru felul cum te îngrijeşti de pământ, preocupat fiind şi de a-i smulge roade cât mai bogate! Apoi, un alt motiv de mândrie e că, printre angajaţii Societăţii Agricole TREI SATE, se află cel mai bun mecanizator din toată Moldova.
*În agricultură, ziua de muncă e zi lumină!
Rep.: Societatea Agricolă TREI SATE a fost nominalizată şi premiată în două rânduri la AGRALIM 2014, un eveniment care a reunit foarte mulţi fermieri din Moldova . Felicitări!
Este o mare încântare şi o imensă bucurie sufetească să urci pe podium de două ori, pentru a primi asemenea distincţii. Un premiu la o categorie mai aparte, cea de menajare, de protecţie a mediului. Ce anume i-aţi făcut pământului, în afara faptului că i-aţi „smuls” recolta? Cu siguranţă, e vorba de ceva în plus!
Gheorghe Cenuşă: Nu am făcut nimic în plus! Fac ceea ce am făcut dintotdeauna! Agricultură adevărată. AGRALIM a fost un eveniment deosebit pentru zona Moldovei. De asta vreau să mulţumesc şi si-i felicit, şi pe această cale, pe cei care organizeză un astfel de târg. De fapt e mai mult decât un simplu târg. Acolo a fost prezentare de utilaje performante, au fost acordate premii de excelenţă. Pentru fermierii din Modova a fost ceva deosebit. Sub două aspecte. Fermierii sunt băgaţi în seamă mai altfel, li se recunosc meritele.
Rep.: Pentru familia agricultorilor asta contează foarte mult. Din câte văd, spre deosebire de alte bresle, agricultorii sunt mai uniţi.
Gh.C.: Ar trebui să fim foarte uniţi, dar nu suntem. Vorbesc de agricultori, în general. Acum am să vă răspund şi la întrebarea legată de cele două premii. Sunt bucuros de ceea ce ni s-a oferit în cadrul acestui eveniment. Cât despre premiul special pentru protecţia mediului, cred că juriul a apreciat modul cum tratează pământul, câtă grijă am de el. Sunt fermier de peste 44 ani, din momentul în care am fost numit, prin repartiţie guvernamentală, în anul 1970, ca şef de fermă la CAP Avereşti. Am avut bucuria, nu ştiu cum va fi înţeleasă acum, de a lua ferma în primire, imediat după terminarea facultăţii. De atunci numai muncă de şef de fermă am făcut. Chiar dacă am mai fost şi inginer şef la CAP, dar şi preşedinte. Fermieri, ca lucrători, nu am avut oameni cu studii superioare. Eu m-am ocupat de tot.
Rep.: Ca un fermier sadea! Atunci şi acum!
Gh.C.: Dacă această denumire, actuală sau mai veche, spune ce înseamnă să fii agricultor, atunci e bine. Eu consider că pământul este un bun de mare preţ. Vorbind de grija faţă de mediu, înseamnă şi protecţia pământului. Pe pământ trăim şi ne desfăşurăm activitatea de producţie agricolă. Prin cultivarea terenului, respectând nişte norme ca să protejezi mediu. Normele de acum nu sunt noi, ele au fost aplicate şi în anii din urmă. De când am venit aici, am înţeles care este menirea mea de specialist: să protejez solul. Pământul nu e doar pentru cei de acum, ci şi pentru generaţiile următoare. Şi urmaşii noştri trebuie să găsească pământul tot sănătos, bun pentru agricultură. El trebuie protejat şi lucrat în aşa fel încât să-i îmbunătăţim calităţile solului. Respectarea condiţiilor de mediu pentru mine a fost ceva continuu. Deşi a fost o perioadă mai grea, imediat după 1990. După ce am înfiinţat Soacietatea Agricolă TREI SATE, am pornit altfel al drum. Am reuşit să fac protecţia pământului, ceea ce fac şi acum. Fac protecţia pământului pe care îl lucrez prin acele benzi înierbate, pentru că terenul este în pantă. În această zonă avem un teren mai dificil, mai greu de lucrat. Dar n-am putut să plec de aici, m-am şi „măritat” aici. Spuneam de benzi înierbate, de culturi în fâşii, solul se lucrează numai pe curba de nivel. Plus alte lucrări pe care le respect cu sfinţenie, când este vorba de sănătatea pământului. Am satisfacţie în activitatea pe care o fac zi de zi.
Rep.: Cel de al doilea premiu vizează, în comptiţia AGRALIM, o singură persoană: angajatul anului pe zona Moldovei. Abordara nu-i întâmplătoare…
Gh.C.: Premiul a fost acordat celui mai bun angajat din Regiunea Nord-Est. Adică din Moldova. M-am bucurat enorm că mecanizatorul meu, Ştefan Trişcău, a luat acest premiu, că este cel mai bun din Moldova. Este un mare succes! Pentru această categorie de oameni, mecanizatorii, e mare lucru, o recunoaştere binemeriată. Noi, toţi cei de pe funcţii de conducere, fără aceşti mecanizatori nu putem fi valoroşi, oricât de pricepuţi am fi. Avem nevoie de aceşti meseriaşi, maeştrii în mânuirea unor utilaje ultra sofisticate, care ne aduc satisfacţii prin realizarea producţiilor agricole dorite. Ei transpun în teren tot ceea ce noi gândim şi tot ceea ce vrem să facem bine pentru pământ. Ştefan Trişcău a fost nominalizat şi premiat la această categorie, de cel mai bun angajat al anului din Moldova. Este unu tânăr destoinic, urmaş al unei familii de agricultori adevăraţi. Este un exemplu, un îndem spre mai bine şi pentru ceilalţi angajaţi de la noi. Mecanizarii i-am format noi, aici, la societate. Pentru că, după 1990, s-a terminat cu şcolile postliceale, profesionale. Nu s-a mai ocupat nimeni de asta. Nu numai la mine sunt mecanizatori foarte buni, sunt peste tot în ţară. Că mecanizatorul meu a primit această nominalizare, e o recunoaştere a valorii lui. Pe noi ne bucură reuşita lui.
Rep.: Toate succesele de acum au un nume:TREI SATE. O societate agricolă pornită la drum, poate, prea devreme. Mă refer la vremea tubure când a apărut legea funciară, când oamenii erau foarte dornici să primească pământul înapoi. Fără a se mai gândi ce vor face cu el, cum şi cu ce îl vor lucra…Dar s-a dovedit a fi o afacere de succes. Acrivitate agricolă performantă, care are şi ceva deosebit: pomicultură viabilă. Aici avem o livadă mare pe rod.
Gh.C.: Nu spun că-i cea mai mare livadă din judeţ, pentru că nu avem cu cine să ne comparăm. Suntem singurii în judeţ care avem o livadă pe rod, cu o suprafaţă destul de mare. Eu fac totul cu multă pasiune. Mă consider un demn urmaş al acelor familii de ţărani de altădată, care aveau gospodăriile lor, pământurile şi animalele lor. Lucrau cu mult drag acel pământ pentru care mergeu şi la război, când se punea problema să-şi apere ţara, glia străbună. Aveau bucata lor de pământ şi familia pe care trebuiau să le protejeze. Cum spuneam, mă consider un urmaş al acestor familii. Îmi place ceea ce fac, fac cu drag, cu multă pasiune. Nu neapărat numai pentru câştig. La vârsta pe care o am, puteam să mă opresc din muncă. N-am făcut asta, nu mă lasă inima. Lumea are nevoie de mine. Societatea am înfiinţat-o cu ajutorul proprietarilor de teren, ei m-au solicitat. Din 1991, de la înfiinţare, am trecut şi prin situaţii mai dificile, nu m-am plâns. Visul meu era să cultiv terenul şi să obţin producţii bune. Asta am făcut înainte de 1989, asta fac şi acum. Am avut în cultură cereale, sfeclă de zahăr, soia, plante medicinale, plante aromatie, legume, fructe, struguri, plus sectorul zootehnic. Înainte de 1989, avem şi brutărie aici, cu pâine adevărată, fără aditivi. Foarte bună. Mă mândresc cu aşa ceva.
Rep.: Ce se obţine acum la Societatea Agricolă TREI SATE?
Gh.C.: Acum, ne-am profilat numai pe culturi de câmp. Am reuşit să păstrez şi livada, care este una din marile mele pasiuni. Am absolvit Facultatea de Horticultură. Viticultura era pe primul loc, între pasiunile mele. Dar, aici, după revoluţie a fost „revoluţionată” şi viţa de vie nobilă. Livada am reuşit s-o protejez la vremea respectivă, nu mi-a fost deloc uşor să fac asta. Am avut şi acţiuni în instanţa de judecată vreme de vreo trei ani. Am câştigat livada, adică a revenit adevăraţilor proprietari de teren. Eu o administrez, am reuşit s-o aduc în starea de rod. Am relizat producţii mulţumitoare, în mod deosebit la pruni. La cireşti au fost probleme, s-a calamitat producţia. Alte lucruri deosebite nu am timp să fac. În agricultură, ziua de muncă e zi lumină!
Rep.: E plecată agricultura pe drumul cel bun?
Gh.C.: Sunt multe de spus în această privinţă. Dar am să mă rezum doar la câteva aspecte. În urmă cu vreo 6-7ani , în jurul meu, era foarte mult teren nelucrat. Dar, neavând o bază materială corespunzătoare, nu m-am extins prea mult. Am luat doar suprafeţele pe care le puteam lucra cu tractoarele şi maşinile agricole pe care le aveam în dotare. De câţiva ani, toate acele suprafeţe de teren sunt lucrate, au venit firme străine orin nestrăine. Contează mai puţin asta, important e că pământul se munceşte, dă roade. Eu cred că agricultura e pe drumul bun. Dar nu-i sficient. Economia ţării trebuie să fie pe drumul cel bun. Agricultura nu poate singură, ca „nebuna” s-o ia razna, de una singură. Nu se poate! Trebuie să fie un echilibru. Guvernele, nu contează regimul, culoarea politică, trebuie să aibă strategii bine definite pentru întreaga economie, pentru agricultură, pentru siguranţa alimentară a poporului. Agricultura are nevoie de dotare cu tractoare, utilaje şi maşini agricole. Dar noi am desfiinţat tot. Acum toate utilajele sunt aduse de afară. Ce-i drept, la ora actuală, mai am în dotare vechile tractoare româneşti U650, le păstrez aşa ca amintire. Sunt şi acum funcţionabile. Tractorul românesc a fost foarte bun. Dar au venit alte vremuri, concurenţa…
Rep.: Sunteţi mulţumit de rezultate de acum? Mă refer şi la cele financiare, nu neapărat mulţumirea sufletească pe care o are un agricultor sadea, atunci când aruncă o privire spre ogor ori în hambar…
Gh.C.: Mai rar mi se pune o astfel de întrebare! În această activitate, noi, fermierii, trebuie să investim an de an. Că fără aceste investiţii nu am avea rezultate. Pentru înfiinţarea culturilor avem nevoie de inputuri, care înseamnă bani, înseamnă cheltuială. După care aceşti bani sunt „împrăştiaţi” pe ogoarele dragi nouă agricultorilor. Prin tehnologie, prin tot ceea ce facem şi cu ajutorul „Sfintei Naturi”, ne străduim să realizăm acele producţii care, în afară de recuperarea acestor cheltuieli, să aducă bani pentru plata angajaţilor, plata arendei, pentru taxe şi împozite. Sunt cheltuili fireşti. Dar prea mari pentru noi, ca să nu spun că sunt de-a dreptul sufocante. Sunt conştient că aceste cheltuieli sunt necesare, dar sunt peste limita de suportabilitate. Sunt descurajatoare. Legiuitorii noştri ar trebui să mai facă unele modificări în legislaţia de acum. Sunt unele legi depăşite, se încurajează nemunca, chiar prin Codul Muncii! Pentru agricultură trebuia venit în Codul Munci cu ceva pe specificul muncii din acest sector. În agricultură programul de 8 ore nu-şi are rostul. Ca administrator care lucrează cu angajaţi, vă spun că acest cod al muncii mai tare ne încurcă. Noi lucrăm în funcţie de timp, după starea vremii, nu după un program de 8 ore. Toată lumea ştie cum e treaba în agricultură, nu trebuie s-o spun eu. Am avut mecanizatori la care am renunţat pentru că, după 8 ore de muncă, plecau acasă. Erau situaţii când aveam 8 ore de aşteptare, după care timpul era bun de muncă, trebuia să lucrăm în câmp. Ca tot românul, ne descurcăm…Dar nu-i bine să ne descurcăm încălcând legea…Pentru economie, pentru producţie, pentru piaţă nu trebuie să facem încălcări de legi. Sincer să fiu, primul care încalcă prevederile Codului Muncii, sunt eu, în calitate de conducător. Pentru că eu, personal, lucrez cel puţin 12 ore pe zi, înclusiv sâmbăta şi duminica. N-am timp să-mi iau acele zile libere, aşa cum zice Codul Muncii. La noi ziua de muncă este de cel puţin 10 ore. Sunt optimist, cred că lucrurile se pot îmbunătăţi. Mai ales că au început să se convingă că agricultura este o ramură de bază a economiei, care este aportul ei în PIB-ul ţării noastre. Cam târziu şi-au dat seama de asta, dar e bine şi acum…
Rep.: Financiar cum vă descurcaţi, acum, la reînceperea ciclului agricol?
Gh.C.: Dacă nu am avea aceste subvenţii pe suprafaţă, nu am mai putea lucra pământul. La preţurile de valorificare de astăzi, nu ne-am descurca. Datoria noastră de bază e să ne facem meseria, să realizăm producţii. Am senzaţia că acei care fac preţurile sunt rupţi de realitate. Se stabilesc preţurile şi gata. Avem cele mai mici preţuri în România. Când preţurile au fost bine aşezate, echilibrate, conforme cu realitatea, aşa cum au fost în 2011-2012, atunci am putut să investesc în dotarea cu utilaje şi maşini agricole performate. Am obţinut acel profit care ne-a dat posibilitatea să progresăm. Noi trebuie să ne dezvoltăm, nu putem rămâne la nivelul de la care am plecat sau la care suntem acum. Dacă nu ai bani, nu ai cum să investeşti, să ai dotări.
Rep.: Suntem la ora la care deja „cântăriţi” activitatea, cu ce aţi pus în primăvară în pământ şi ce vă dă el acum. Cum înclină balanţa?
Gh.C.: Pot să spun, să estimez că va fi un an cu profit. Cu toate că preţurile se tot duc în jos. Mai ales la porumb. Noi agricultorii ştim că aceste preţuri nu sunt conforme cu realitatea. probabil că se va reveni la normal, în câţiva ani. Până atunci, ne străduim să facem producţii cât mai mari, ca să compensăm diferenţele de preţ, ca pe final bilanţul să fie pozitiv.
Pagini realizate de Tina CONDREA
Foto: Sorin PRUTEANU