În fiecare an, pe data de 30 ianuarie, sunt prăznuiţi Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, data fiind stabilită de Sfântul Ioan Mauropous, în urma unei minuni. Astfel, în anul 1084, cei trei ierarhi i s-au arătat sfântului Ioan Mauropous, episcopul Evhaitelor, spunându-i că ei sunt egali în faţa lui Dumnezeu: „Nu este nici o separare şi nici o dezbinare între noi”. Ca urmare, sfântul Ioan Mauropous a ales data de 30 ianuarie ca zi de prăznuire comună a celor trei sfinţi.
„Ceea ce-i uneşte pe aceşti trei sfinţi luminători ai Bisericii sau trâmbiţele Duhului Sfânt este, în primul rând, cultura lor extraordinară. Pentru că au învăţat şi ştiinţa veche, păgână, de până la ei şi au adâncit foarte mult sfintele Scripturi care sunt izvor nesecat de înţelepciune şi de idei. Deci cultura, pe care toţi au avut-o – Vasile, Grigorie şi loan – îi uneşte pe toţi”, spunea părintele Sofian Boghiu, într-una din predicile rostite la Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi.
Trâmbiţele Duhului Sfânt
Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în Capadocia în secolul IV. După studii făcute în Cezareea Capadociei, Constantinopol şi Atena a devenit profesor de retorică. A rămas în istoria Bisericii drept autorul „Regulilor vieţii monahale”. Împreună cu Sf. Grigorie, a pus bazele colecției de opere teologice cunoscute sub numele de „Filocalia”. Lui i se datorează organizarea vieţii monahale, construirea primului aşezământ filantropic „Vasiliada”, precum şi redactarea Liturghiei care-i poartă numele. Sântul Vasile cel Mare a fost episcop în Cezareea Capadociei.
Sf. Grigorie de Nazians (Teologul) s-a născut în secolul IV în localitatea Arianz, de unde a plecat la studii în Cezareea Capadociei, Cezareea Palestinei, Alexandria şi Atena. După moartea împăratului Valens a mers la Constantinopol pentru reorganizarea vieţii bisericeşti. Aici, în capela Învierea, a rostit cele cinci Cuvântări teologice care i-au adus numele de Teologul. După o scurtă perioadă în care a condus Biserica din Constantinopol, în 381 a preluat conducerea episcopiei de Nazians. A fost un reputat autor de studii teologice, cu o mare înclinaţie spre viaţa ascetică.
Sfântul Ioan Gură de Aur (Hrisostom) s-a născut în Antiohia în secolul IV. În tinereţe, după doi ani de retragere în munţi a revenit acasă şi a primit harul diaconiei în anul 381, iar după cinci ani pe cel al preoţiei, fiind numit predicator al bisericii din Antiohia. În afară de Sfânta Liturghie, a redactat lucrări de studiu biblic, dogmatică, viaţă monahală, predici la diverse sărbători, educaţia copiilor. A fost patriarh al Constantinopolului.
Multe biserici din întreaga lume, de la oraşe sau de la sate, poartă hramul Sf. Trei Ierarhi. În România, printre cele mai vestite lăcaşuri cu acest hram se numără Biserica Trei Ierarhi din Iaşi – cea mai frumoasă ctitorie a voievodului Vasile Lupu, adevărată o bijuterie arhitectonică, şi Catedrala Mitropolitană din Timişoara.
Şi în Piatra-Neamţ există o biserică ce poartă hramul Sfinţilor Trei Ierarhi, ridicată între anii 1837-1847 şi sfinţită în 1848, de către arhiereul Iustin Edesis. În „Dicţionarul geografic al României” editat de Gheorghe Lahovary, C.I. Brătianu şi Grigore Tocilescu şi apărut în anul 1901 la Bucureşti, se afirmă că trei biserici au importanţă istorică în Piatra Neamţ: „Sfântul Ioan Domnesc”, „Valea Viei” şi „Sfinţii Trei Ierarhi”.
Între obiectele de importanţă istorică aflate în acest sfânt lăcaş se numără o medalie jubiliară de argint aurit, emisă în anul 1783 de împăratul Austriei, Iosif al II-lea, un potir de argint datând din 1836, un „Penticostar”din 1783, un rând de Mineie din anii 1804 – 1805, precum şi un Octoih, din 1837.
Irina NASTASIU