Sfinții Martiri Brâncoveni, moarte pentru dreapta credință

Biserica Ortodoxă face, pe data de 16 august, pomenirea Sfinților Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu, Matei și Sfetnicul Ianache. Sfinții Brâncoveni au suferit moarte mucenicească pentru dreapta credință și pentru neamul românesc. Sfântul Martir Constantin Vodă Brâncoveanu, care a cârmuit Țara Românească vreme de 25 de ani (1688-1714), a fost un mare ocrotitor al culturii și artei românești, ridicând, înnoind și înzestrând numeroase biserici, mănăstiri și alte așezăminte, miluind pe cei săraci și ajutând celelalte Biserici Ortodoxe surori aflate la grea cumpănă.

Scos din scaunul de domnie, Sfântul Constantin Vodă Brâncoveanu a suferit chinuri împreună cu fiii și sfetnicul său, la Constantinopol, învrednicindu-se cu toții să primească pe fruntea lor cununa muceniciei pentru credința ortodoxă pe care au apărat-o și au mărturisit-o, cu prețul vieții.

„Mai bine să mori de o sută de ori, decât să-ți lepezi credința!“

Îmbrăcați numai în cămăși, bătuți, torturați și înfometați, cei cinci au fost aduși în fața sultanului Ahmed, care le-a cerut să renunțe la creștinism, pentru a-și salva viața. În fața acestei propuneri, Brâncoveanu a răspuns, fără să mai stea pe gânduri: „De legea creștină nu mă las, căci în ea m-am născut și am trăit, și în ea vreau să mor!“

Pe fiii săi, voievodul i-a îmbărbătat cu următoarele cuvinte: „Fiilor, fiți bărbați! Am pierdut tot ce aveam pe astă lume. Nu ne-au mai rămas decât sufletele. Să nu le pierdem și pe ele, ci să le ducem curate înaintea feței Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru!“.

Atunci, sultanul Ahmed a poruncit imediat să le fie tăiate capetele. Cel dintâi a căzut capul sfetnicului Ianache. Apoi, pe rând, au fost decapitați Constantin, fiul cel mare al voievodului, apoi Ștefan și Radu. Când a sosit rândul lui Matei, mezinul de numai 11 ani, acesta a început să plângă, promițându-i sultanului că se va face musulman, dacă va fi cruțat. Însă Brâncoveanu i-a poruncit să urmeze exemplul fraților săi: „Mai bine să mori de o sută de ori, decât să-ți lepezi credința!“ Și copilul a ales jertfa pentru Hristos. Cuprins de liniște, Mateiaș a mers direct către călău și, așezându-și capul pe trunchi, i-a spus acestuia: „Vreau să mor creștin! Lovește!“. A urmat domnitorul Brâncoveanu, care a plecat la moarte închinându-se și rostind: „Doamne, fie voia Ta!“.

Aruncate în Bosfor, trupurile mucenicilor au fost scoase de câțiva creștini și îngropate, în mare taină, în mănăstirea Sfânta Panaghia Camariotissa din Halki, lângă Țarigrad, ctitorie a voievodului.

În vara anului 1720, Doamna Maria a adus pe ascuns rămășițele soțului său în țară și le-a îngropat în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, așezând peste mormânt o piatră împodobită doar cu pajura țării, fără nici o pisanie, iar deasupra o candelă de argint.

În anul 1992, Biserica Ortodoxă Română i-a declarat sfinți pe Constantin Brâncoveanu, împreună cu fiii săi și cu sfetnicul Ianache.

Irina NASTASIU