Sfântul Apostol Petru – fiul lui Iona și fratele Sfântului Apostol Andrei – s-a născut în Betsaida Galileei. Numele său iudeu era Simon, însă Mântuitorul îl va numi Chifa (piatră). După o pescuire minunată pe lacul Ghenizaret, este chemat să devină pescar de oameni. Mărturisește în numele apostolilor dumnezeirea Mântuitorului, dar se și leapădă de Hristos, atunci când El este prins spre a fi răstignit. După Înălțarea Domnului, Petru ia cuvântul în adunarea ucenicilor care îl aleg ca apostol pe Matia, în locul lui Iuda. În ziua Cincizecimii, după predica Sfântului Apostol Petru, se botează trei mii de persoane.
Sfântul Apostol Petru a propovăduit în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mică până în Babilon și, în ultima parte a vieții, la Roma. Moare răstignit pe cruce, cu capul în jos, în anul 64, pe data de 29 iunie.
„Saule, Saule, de ce mă prigonești?“
Sfântul Apostol Pavel era originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin. Pavel locuia în Tars și lupta împotriva creștinilor, participând la uciderea arhidiaconului Ștefan. Pe calea Damascului, i se arată Hristos, într-o lumină orbitoare, mustrându-l: „Saule, Saule, de ce mă prigonești?“. Se convertește și primește botezul de la Anania, episcopul Damascului.
Sfântul Apostol Pavel a pornit în trei mari călătorii misionare, scriind 14 epistole care se găsesc în Sfânta Scriptură. A fost decapitat din porunca împăratului Nero, în anul 67.
Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel marchează și sfârșitul perioadei postului, perioadă închinată de fapt cinstirii tuturor celor 12 Sfinți Apostoli, și nu doar Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Astfel, în ziua imediat următoare prăznuirii din 29 iunie a Sfinților Apostoli Petru și Pavel, adică pe data de 30 iunie, Biserica sărbătorește Soborul tuturor Sfinților Apostoli ai Mântuitorului.
Irina NASTASIU