În calitate de episcop, Sfântul Nicolae participă la primul Sinod Ecumenic ținut la Niceea, în anul 325, alături de alți 318 părinți, sinod care a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiului lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Îngrijorat de ruptura care se putea face în Biserică, Sfântul Nicolae i-a dat ereticului o palmă în cadrul sinodului. Pentru că gestul său nu a fost înțeles, i s-au luat însemnele arhierești și Sfânta Evanghelie și a fost închis în temniță. În aceeași noapte, însă, Mântuitorul Iisus Hristos și Maica Domnului au venit la el în închisoare, așezându-i sfântului pe umeri însemnele arhierești și dându-i înapoi Sfânta Evanghelie. Găsindu-l așa, părinții s-au minunat și, cuprinși de spaimă și rușinați de gestul lor, i-au adus Sfântului Nicolae mare cinste.
Sfântul Nicolae a murit în anul 340, moaștele sale păstrându-se, din anul 1087, la Bari, în sudul Italiei. Este cunoscut drept ocrotitor al celor acuzați pe nedrept, al comercianților și călătorilor, al fetelor nemăritate, al mireselor și al copiilor mici.
Din Sinaxar aflăm că Sfântul Nicolae a izbăvit de la moarte trei bărbați năpăstuiți pe nedrept. „Pe când aceștia erau în închisoare au aflat de timpul când aveau să fie omorâți și au chemat pe sfânt în ajutor; i-au pomenit și de binefacerile ce le făcuse cu alții, cum izbăvise de moarte pe alți trei bărbați din Lichia. Iar Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor și gata spre apărare, s-a arătat în vis împăratului și eparhului; pe eparh l-a mustrat pentru că a defăimat împăratului pe cei trei bărbați, iar împăratului i-a arătat și i-a dovedit ca bărbații aceia sunt nevinovați și că din pizmă au fost pârâți că au uneltit împotriva lui. Și așa i-a izbăvit Sfântul Nicolae de la moarte“.
O veche istorie vorbește despre un boier din Patara care ajunsese, din om bogat, foarte sărac. Având trei fete frumoase, tinere fecioare, boierul se gândi să le dea la o casă de desfrânare, pentru a scăpa de sărăcie.
„Auzind Sfântul Nicolae de lipsa cea mare a bărbatului aceluia și prin dumnezeiască descoperire înștiințându-se de cugetarea lui cea rea, i-a părut foarte rău pentru dânsul și a cugetat ca astfel, cu mâna sa cea făcătoare de bine, să-l răpească împreună cu fetele sale ca din foc de la sărăcie și de la păcat. (…) Așadar, luând o legătură mare de galbeni, a mers în miezul nopții la casa acelui bărbat și, aruncând-o înăuntru pe fereastra acelei case, degrabă s-a întors la casa sa“. („Viețile Sfinților“). La fel a procedat sfântul și pentru celelalte două fecioare. Cu cele trei pungi de galbeni, tinerele fele s-au căsătorit, trăind bineplăcut lui Dumnezeu.
Irina NASTASIU