Sfanta Maria Mare -15 August-

Prea Sfanta Fecioara Maria – Născătoarea de Dumnezeu este martorul principal al Intrupării Fiului lui Dumnezeu, icoană a bisericii, semn al împăratiei lui Dumnezeu şi Maica a celor vii.

Este mărturia „prezenţei” sale în Biserica Fiului ei, a mijlocirii şi protecţiei atente faţă de toţi, ea care este Maica vieţii şi speranţa statornică a credincioşilor.

„Dragostea şi venerarea Maicii Domnului” , scria părintele Serghei Bulgacov (+1944), „sunt sufletul evlaviei ortodoxe, inima care încălzeşte  şi dă viaţă trupului întreg. Creştinismul ortodox este viaţa în Hristos şi în comunicare cu Maica Sa Preacurată, credinţa în Iisus Hristos ca Fiu al Lui Dumnezeu şi al Născătoarei de Dumnezeu, dragostea pentru Hristos nedespărţită de dragostea pentru Maica Sa ”. (Serghei Bulgacov, L’ortodoxie, Paris, 1980, p.131).

Cuvântul Maria este în general considerat ca fiind originar din limba ebraică şi provine din „maryam” cu varianta „miryam”, numele surorii mai mari a lui Moise (1500 î.Hr.). Este un nume  compus din doua elemente: „mar ” însemnând „picătură” şi „yam ” însemnând „mare”. Sfântul Ieronim (347-420) cunoaste această etimologie, deoarece declară că Maria înseamnă tradus  din ebraică în latină „Stilla maris”, „picătură mare” . După el, unii copişti au citit greşit cuvântul „stilla” (picătură)  şi au scris „stella ”, care înseamnă „stea”. De aici provine titlul „steaua mării” şi cântecul „Ave, maris stella”, adică „Bucură-te, o stea  a mării”. Eroarea  nu trebuie regretată, deoarece a dat loc unei imagini poetice foarte frumoase.

Unii savanti consideră,  şi nu fără temei, că acest cuvânt: „maryam” este de origine egipteană şi datează din timpul captivităţii evreilor în pământul faraonilor şi traduc „maryam” prin „prea iubită”.

În transcriere grecească, acest cuvânt „maryam” a devenit „maryamne”.

Pentru noi, creştinii, cuvântul MARIA, după transcrierea ebraică, şi MARIANA, după transcrierea grecească, înseamnă deci, Cea Aleasă, Doamnă, Stăpână, Iubită de Dumnezeu.

În teologia Bisericii Ortodoxe, Maica lui Iisus Hristos  este în primul rând şi mai ales Theotokos (în greacă), Bogorodiţa (în rusă), Maica Domnului , cea care de-adevărat  a născut trupul Logosului Divin, pe Fiul Lui Dumnezeu, în sensul propriu al cuvîntului.

În ce priveşte locul pe care Născătoarea de Dumnezeu îl ocupă în liturghia  şi în evlavia Bisericii, cuvântul care caracterizează acest loc este atotprezenţa. Atotprezentă este în primul rând în anul liturgic. Astfel, din cele 12 mari sărbători, numite praznice împărăteşti , 4 sunt închinate Maicii Domnului. Una din acestea 4 este Adormirea Maicii Domnului, serbată pe 15 august, şi denumită Sfânta Maria Mare.

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, cunoscută în Apus sub numele de Înălţarea cu trupul la cer a Maicii Domnului, cuprinde 2 (două)  momente distincte dar inseparabile pentru credinţa Bisericii: în primul rând,  moartea şi îngroparea, iar în al doilea rând, învierea şi înălţarea la cer a Maicii Domnului.

Răsăritul ortodox a ştiut să păstreze  caracterul tainic al acestui eveniment care, spre deosebire de Învierea lui Hristos,  nu a fost subiect de propovăduire apostolică.

Pentru cei care cred – şi este necesar pentru mântuirea noastră  să credem toţi – în Învierea şi Înălţarea Domnului este evident faptul că, dacă Fiul lui Dumnezeu a luat fire omenească în pântecele  fecioarei de la Sfântul Duh, ea, care a slujit Întrupării,  trebuia, la rândul ei, să fie luată în slava Fiului ei înviat şi înălţat la cer. Morrmântul şi moartea nu o puteau ţine pe Maica vieţii, pentru că Fiul ei a mutat-o la viaţa   veacului viitor.

Sanctuarele Maicii domnului de la Putna, Văratec, Nicula, Rohia, Moisei, Râmeţ, Sâmbăta de Sus, Curtea de Argeş, Techirghiol ş.a. se umplu de mii de pelerini care participă cu multă evlavie la slujbe şi mai ales la Sfânta Liturghie, unde se împărtăşesc  cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos, spre iertarea de păcate şi spre câstigarea vieţii veşnice, iar după ce petrec o noapte în rugăciune şi cântare, înconjură bisericile în genunchi.

Vreme de două săptămâni  credincioşi de toate vârstele  postesc cu evlavie, iar seara, în biserici, participă la slujbe de o inegalabilă frumuseţe şi mâgâiere sufletească ale Paraclisului Maicii Domnului.

În această zi de 15  august, în fiecare an, întreaga Romanie (întreaga Europă şi locuri cu principalele  locuri sfinte mariale: Lourdes (Franţa), Fatima (Portugalia), Walsingham (Anglia), Loreto (Italia), Czestochowa (Polonia), Guadalupe (Mexix) ş.a.  devine un ALTAR viu, o biserică imensă, în care îngerii împreună cu oamenii îl preamăresc pe Bunul Dumnezeu şi o laudă pe cea care L-a născut cu trup pe Fiul ei cel Preasfânt , pe Mântuitorul Iisus Hristos.

Troparul Adormirii Maicii Domnului pune în relief întregul rol al Sfintei Fecioare Maria în iconomia mântuirii neamului omenesc, calitatea ei de mamă, şi de Fecioară: „ Întru naştere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre.  ”

Marele teolog Vladimir Losski (n.1903   +1958 , Paris) remarca, pe drept cuvânt, că : „trecerea din viaţă la moarte şi din timp la veşnicie, din starea pământească la frumuseţea cerească, aşează pe Maica Domnului dincolo de Învierea cea de obşte şi  Judecata de Apoi, dincolo de a doua venire care înseamnă sfârşitul istoriei lumii.”

Bucuria eshatologică de atunci o trăim noi, credincioşii, deja acum prin şi împreună cu Maica Domnului, la Sfânta ei Adormire. Acesta este motivul pentru care Biserica Greciei  consideră ziua de 15august ca „Paştele verii” atât prin semnificaţia ei deosebită cât şi prin numărul mare de credincioşi care participă la prăznuirea ei.

Să ascultăm cu toată evlavia în această sfântă zi şi Sfânta Litughie (cea mai importantă slujbă a Bisericii lui Iisus Hristos) la care să ne spovedim  şi să ne împărtăşim, şi de asemenea, să ascultăm în aceste zile sacre şi marile partituri închinate Maicii Domnului „Magnificat” şi „Ave Maria ” de J.S. Bach (1685-1750), Mozart (1756-1791), G.Verdi (1813-1901), „Ave Maria” de Fr.Schubert (1797-1828), pentru a amplifica revelaţiile frumuseţii şi trăirile de mare intensitate şi la acest mare praznic creştin din cumpăna amiezii de vară!

Să ne rugăm statornic şi cu aceste cuvinte de foc:

“Ajută-ne Măicuţă

Să ne rugăm mereu

Să credem totdeauna

Că există Dumnezeu“.

Să o lăudăm de-a pururi pe Sfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu şi să-i cerem să fim judecaţi cu milă de Prea Sfânta Treime, prin Hristos Domnul Mântuitor şi Judecător, spre mântuirea noastră  şi pentru ca să  fim mai buni, mai credincioşi şi să mărturisim credinţa  noastră în Fiul lui Dumnezeu cel Viu, chiar cu preţul vieţii noastre în veacul vecilor.

Ave Maria! Bucură-te Maria, pururea   Fecioară!

Preot Profesor Dumitru Chiţimuş