9 septembrie – Sfinţii şi drepţii dumnezeieşti Părinţii Ioachim şi Ana
Numele de Ioachim provine din ebraicul Youaqim , care înseamnă „Yahve se va ridica în picioare”. Sfântul şi dreptul Ioachim era tatăl Sfintei Fecioare Maria, în conformitate cu apocrifa Evanghelie a lui Iacob din sec.II. Numele lui se cunoaşte din Sf. Tradiţie , al doilea izvor al Revelaţiei divine.
Într-adevar , a avut loc o intervenţie angelică asupra drepţilor Ioachim şi Ana, care le-a dezvăluit faptul că vor avea un copil, în urma îndelungatelor şi statornicelor rugăciuni, în care mărturiseau nestrămutata încredere în Dumnezeu că vor avea totuşi un copil. Şi aşa, dăruind Bunului Dumnezeu credinţa nestrămutată, rugăciune cu lacrimi fierbinţi, fapte bune statornice, au dobândit-o pe Pruncuţa , Sfânta Fecioară Maria , care avea să-L nască, de la Duhul Sfânt, pe Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Cultul Sfântului şi dreptului Ioachim este dezvoltat atât în Răsărit cât şi în Apus. Acest cult a început în Răsărit cu reprezentări artistice, precum coloanele din Piaţa San Marco – Veneţia (sec.VI), dar în Apus a devenit notabil abia pe la mijlocul Evului Mediu, fiind ajutat de cultul Sfintei Fecioare cu miracolele ei. În Apus cultul Sfintei Ana pare a fi mult mai vechi decât cel al lui Ioachim. Cel mai renumit ciclu de picturi privindu-i pe cei doi este, probabil, cel al lui Giotto, de la Capela Arena din Padova, dar unele scene, precum căsătoria lui Ioachim cu Ana, erau bine cunoscute în Anglia(ca vitraliile de la Great Malvern Priory-Hereford şi cele de la Worcester). În Biserica Ortodoxă Răsăriteană sărbătorirea lui Ioachim şi a Anei a fost stabilită de mai multe secole pe 9 septembrie; în Apus numele lui Ioachim se află în Martirologiul român pe 20 martie, dar sărbătorirea lui avea loc pe 16 august; acum Ioachim şi Ana sunt comemoraţi în ziua de 26 iulie. După opinia generală mormântul lui Ioachim se află la Ierusalim.
Sfânta Ana (Ann, Ana , Hannah), sec.I.d.Hr.
Numele de Ana provine din ebraicul hannah , care înseamnă „mila”. Sfânta Ana (isec.I. d.Hr.) este mama Preasfintei Născatoare de Dumnezeu. Nu sunt cunoscute detalii istorice ale vieţii sale. Numele i-a fost menţionat prima oară în Evanghelia apocrifă a lui Iacob (sec.II d.Hr.). I-au adus laude Epiphanius şi Grigorie de Nyssa ( sec.IV. d.Hr.). Împăratul Justinian (565 d.Hr.) a construit la Constantinopol o biserică în cinstea ei, de unde au fost luate moaşte pentru Ierusalim şi Roma, unde se găsesc picturi ale ei la Sf. Maria Antiqua (sec.VIII). În secolul al X-lea sărbătoarea ei – intitulată „zămislirea Sfintei Ana” – era ţinută la Neapole şi, nu cu mare întârziere – în Anglia şi Irlanda.
Amplificarea cultului Sfintei Fecioare Maria în secolul al XII-lea a reînnoit interesul pentru părinţii ei, Sfinţii Ioachim şi Ana. La Cantebury sărbătorirea Anei are loc cam de la 1100, iar la Worcester doar puţin mai târziu. Au pretins că deţin moaştele ale ei bisericile din Duren (Rhineland) , Aix-en-Provence , Cantebury , Reading şi Durham. În artă este adesea reprezentată învăţând-o să citească pe Sfânta Fecioara Maria. Cea mai faimoasă capelă ridicată în Anglia în onoarea ei a fost la Buxton. A fost ocrotitoarea mai multor bresle, începând cu domnia lui John la Londra , iar din sec. al XIV- lea la Bury , King’s Lynn, Lincoln şi în alte localităţi. Cultul ei a fost aspru criticat de Martin Luther (1483-1546), mai ales imaginea care o reprezintă împreună cu Iisus şi Sfânta Maria, favorită a pictorilor renascentişti. Aceasta nu a împedicat Sfântul Scaun să-i extindă sărbătorirea la nivelul întregii Biserici, în 1584. În Anglia era obligatorie din 1382. Cultul ei s-a reflectat în trei Vieţi scrise în engleza medie, care s-au păstrat. A fost şi este încă deosebit de populară în provincia Bretagne şi în Canada. Sărbătorire: în Apus , 26 iulie (împreună cu Sf. Ioachim ); în Răsărit, 25 iulie. Sfântul Ioachim era din seminţia lui Iuda, din casa lui David iar Sfânta Ana era din seminţia lui Levi, din fiicele lui Aaron. Căsătoria celor doi s-a făcut cu rânduiala lui Dumnezeu (chiar dacă s-a unit casa împărătească cu casa cea preoţească), ca Preacurata Fecioara Maria, să fie fiica şi împărateasca şi arhiereasca, fiindcă avea să nasca pe Iisus Hristos, Împăratul şi Arhiereul. Menţionăm de asemenea că această sărbătoare a Sfinţilor şi Dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana de la 9 septembrie, a intrat în conştiinţa noastră, a creştinilor răsăriteni arată elocvent că putem primi daruri de la Bunul Dumnezeu, ca rod al credinţei nestrămutate, al faptelor bune împlinite statornic până la jertfa supremă, al rugăciunii într-adevar necesare pentru mântuire. Să mergem şi noi, să călătorim şi noi pe această cale a Sfinţilor Părinţi mărturisind cu mare încredere credinţa dreaptă în Iisus Hristos, Mântuitorul şi sensul vieţii noastre.
Preot prof. Dumitru CHIŢIMUŞ