„Familia e laboratorul în care se pregăteşte societatea. Dacă familia decade, decade şi societatea”
– Cum se educă cel mai bine un copil, un tânăr?
– Prin puterea exemplului. Dacă îi spui, măi, să nu minţi şi apoi tu îl pui să spună o minciună că nu eşti acasă, de exemplu, când sună cineva la telefon, acesta e primul pas spre o viaţă mincinoasă. Tinerii judecă lumea, dar până să judece lumea îi judecă pe proprii părinţi, pe cei din preajmă, pentru că ei le sunt primele modele. Să nu te aştepţi la respect din partea copiilor, dacă nu eşti vrednic de respect şi nu le-ai sădit în suflete duhul adevărului. Copiii trebuie să plece în viaţă cu credinţa că adevărul îi va face liberi şi că libertatea are o sumă de reguli care nu trebuie încălcate. Şi apoi se zice, cum e tatăl aşa e şi feciorul. Se zice că un tată i-a spus fiului său că îi interzice să se ducă la crâşmă, că acolo e loc de pierzanie, că îşi va strica educaţia, că acolo sunt o mulţime de lucruri pe care nu e bine să le vadă. Copilul, care era mai mărişor, tocmai faptul că i s-a interzis l-a făcut curios, aşa că s-a dus la bar. Şi acolo a văzut, într-adevăr, ceea ce nu trebuia să vadă: pe tatăl său. Păi dacă tata bea, dacă mama bea, de ce nu ar bea şi feciorul? Că asta se predă aşa, ca o ştafetă.
– Vorbim, în societatea de azi, de o criză a familiei, care se răsfrânge şi asupra familiei creştine. Ce sfat le daţi tinerilor care se pregătesc de întemeierea unei familii?
– Păi, ce sfat să le dau? Familia e laboratorul în care se pregăteşte societatea. Dacă familia decade, decade şi societatea. Eu am să mai spun ceea ce spunea Sfântul Ioan Gură de Aur: „De vrei să-ţi iei soţ sau soţie, înainte de orice, vezi de este iubitor de Dumnezeu, dacă-şi atrage bunăvoinţa de sus. Dacă sunt acestea, vin şi celelalte, iar lipsind acestea, oricâte averi ar avea, nimic nu foloseşte”. Şi apoi mamele sunt oastea cea văzută şi nevăzută care luptă pentru sporirea credinţei în prunci. Fără nevoinţa şi rugăciunea mamelor românce, azi nu mai eram un popor, eram înghiţiţi de multă vreme de năvălitori, oricare ar fi fost ei. Şi apoi într-o casă, bărbatul este temelia iar femeia este luminarea. Că şi pe mine, ca pe oricare copil, mama m-a dus la mănăstiri şi acolo mi-a rămas sufletul …! Dar oricare creştin poate să depună mărturie că mama a fost cea care i-a deschis calea spre rugăciune, spre Biserică, spre alcătuirea frumoasă a credinţei. Şi iată, din Pilde (12, 4): „Femeia virtuoasă este o cunună pentru bărbatul ei, iar femeia fără cinste este un cariu în oasele lui.”
– Din ce spun cei care vin la dvs., ce credeţi că reprezintă pentru omul de azi calculatorul? Credeţi că acesta are o influenţă negativă asupra omului?
– Calculatorul trebuie să fie sclavul tău, nu tu trebuie să fii sclavul lui. Toate sunt de la Dumnezeu, numai că trebuie folosite cu măsură. Mamele se plâng că fiii şi fiicele lor stau toată ziua la calculator, că nu mai sunt buni de nimica. Păi, cine le-a luat calculatorul, nu părinţii? Cineva îmi spunea că acum calculatorul te cuplează la lume, dar te decuplează de tine însuţi, te înstrăinează de familie, de biserică.
A consemnat Adrian Alui Gheorghe
(Din volumul „Semnele vremii noastre. 7 întâlniri cu Părintele Iustin Pârvu”, ediţie nouă, în pregătire)