Semnalăm apariţia, la Editura Egumeniţa, a volumului „Clonele învăţământului românesc – un experiment al urii faţă de valori”, semnat de Sergiu Ciocârlan, volum ce cuprinde o pertinentă analiză a mentalităţilor din sistemul şcolar preuniversitar românesc, a rolului şcolii şi dascălilor, în societatea contemporană. „Sper în utilitatea demersului incitant pe care ni-l propune curajos şi oportun scriitorul-pedagog Sergiu Ciocârlan, pentru că intuiesc buna-credinţă a majorităţii profesorilor din România, care-i va face să vibreze la îndureratele, sincerele, îngrijoratele sale fraze. Mă alătur din toată inima, ca părinte, profesor şi creştin-ortodox, crezului din care au izvorît paginile cărţii de faţă, încheind prin cîteva extrase fermecătoare şi convingătoare, ilustrîndu- i caracterul gnomic: profesorul adevărat este tot timpul profesor şi tot timpul om […]. Profesorul luptă cu sine, nu cu ceilalţi, căci numai biruindu-se pe sine îi va cîştiga. […] Ceea ce poate face un profesor este să-l ajute pe elevul său să înveţe. Nu să copieze din manual, nu să memoreze comentarii, nu să reproducă citate, ci să înveţe şi, învăţînd, să se simtă liber. […] ţelul profesorului […] este de a lupta ca şi în cei mici să se nască Frumosul, Adevărul şi Iubirea”, spune prof. Mihai Floarea. „Despre Şcoala-vitrină. Cine mai crede în idealul şcolar?”; „Autoritatea profesorului”; „Neputinţa de a învăţa”; „O Şcoală a supuşeniei şi a de tot păguboasei ascultări”; „Handicapul profesorului de a nu putea comunica”; „Ce-l împiedică pe copil să fie elev sau ce-l împiedică pe elev să fie copil”; „Când are elevul dreptate”; „Pe profesor Şcoala îl însoţeşte pretutindeni”; „Despre respectul de sine. Alternative la sistemul care funcţionează sub chipul Şcolii” – iată doar câteva din temele abordate de autor. „«Clonele învăţământului românesc» este un eseu despre nevoia de a avea o educaţie cu chip blând, fără nimic ameninţător, despre nevoia de a vedea în copil copilul şi de a nu transfera socotelile adultului în gândul lui, despre nevoia de a delimita ferm, categoric instrucţia de educaţie, despre nevoia de a redobândi prestigiul profesorului întro epocă revendicată de atribuţii funcţionăreşti, despre nevoia de comunicare dintre profesor şi copii, în fine, despre nevoia de a cerceta cauzele, nu efectele”, este de părere Sergiu Ciocârlan. „Scopul nedeclarat al scolii de azi este unul triumfalist…” „Ce poate să transmită profesorulfuncţionar decât docilitatea faţă de slujbă şi şef? În şcolile noastre elevul este obligat să se supună. Îi aud pe mulţi deplângând acea şcoala din perioada comunistă când cartea era carte şi profesorii erau straşnici, când nu aveai voie să crâcnesti în faţa profesorului, când nu îndrăzneau elevii să facă tot ceea ce îşi permit acum. Este foarte trist că mulţi îşi doresc acea şcoală înapoi. Este foarte trist că lucrurile au ajuns tocmai aici, la acest semn adânc al blazării. Asta denotă o anumită pregătire a societăţii de a îmbrăţişa autoritatea forţei şi a ciomagului. (…) Este cu adevărat îngrijorător că profesorii din şcolile noastre nu mai ştiu să intre în clasă ca nişte prieteni mai mari ai elevilor, ci doar ca nişte despoţi. Clasa a ajuns să fie o moşie unde robii trudesc pentru prosperitatea sistemului. Scopul nedeclarat al şcolii de azi este unul triumfalist şi în numele acestui triumfalism profesorul pocneşte din bici pe plantaţia pe care-şi numără robii, îi anchetează, îi ameninţă, le trasează sarcini împovărătoare, îi pedepseşte, le încarcă în mod discreţionar timpul pentru a fi cât mai puţin liberi”, comentează autorul. Între cărțile semnate de Sergiu Ciocârlan se mai numără: „Jertfa unui preot mucenic. Miercurea Patimilor“ (București, Editura Areopag, 2013; ed. a II-a 2014); „Fără frică: despre curajul mărturisirii lui Hristos“ (București, Editura Areopag, 2013); „România furată. Raportul comisarului european Samuel Scheib“ (București, Editura Areopag, 2014; ed. a II-a 2014); „Literatura în lumina Ortodoxiei“ (cuv. înainte: Costion Nicolescu, Cluj- Napoca, Editura Renașterea, București, Editura Areopag, 2014); „Mărturisitorul de care vă temeți“ (Petru Vodă, Fundația Justin Pârvu, 2014).
Irina NASTASIU