„Apărute în 1956 și revăzute în 1966, într-o epocă de stângism agresiv, «Amintirile de la Viața românească» ale lui Mihail Sevastos au putut trece prin furcile cenzurii de atunci o mulțime de nume și de evenimente din trecutul revistei și deci al literaturii noastre, datorită imensului prestigiu pe care aceasta l-a avut începând cu primul număr, în 1906. O memorie infailibilă și un spirit de observație neîntrecut fac însă din povestirile fostului secretar de redacție un mozaic de profiluri adevărate, vii, încât după lectura cărții cititorul poate zice ca Arghezi după ce a venit la Iași și a vizitat redacția: «Acum înțeleg ce unește pe prietenii «Vieții românești»“ (Mircea Anghelescu).
„Viața Românească“
Conform Wikipedia.org, „Viața Românească“ este o revistă literară lunară editată de Uniunea Scriitorilor din România și Redacția Publicațiilor pentru Străinătate. Având un profil literar și științific, revista a apărut din martie 1906 până în august 1916 și din septembrie 1920 până în septembrie 1940, inițial la Iași și apoi, din 1930, la București. La conducerea revistei s-au aflat Constantin Stere (pentru problemele politice), Paul Bujor și, mai târziu, dr. Ion Cantacuzino (pentru problemele științifice), Garabet Ibrăileanu (până în 1933), Mihai Ralea și George Călinescu (pentru literatură).
În prima perioadă a apariției sale, Viața Românească a dezbătut, în genere, de pe poziții poporaniste, problemele sociale și naționale ale epocii, îmbrățișând, în spiritul tradiției „Daciei literare“, cultura întregului teritoriu național românesc. În perioada interbelică a acordat un spațiu larg dezbaterilor democratice și antidecadente, precum și teoriei specificului național. A promovat în special creația de orientare realistă.
Din grupul de scriitori ai Vieții Românești au făcut parte: Calistrat Hogaș, Mihail Sadoveanu, George Topîrceanu, Alexandru A. Philippide, Ionel Teodoreanu, Alexandru O. Teodoreanu, Paul Zarifopol, Jean Bart. Pe lângă aceștia, la revistă au mai colaborat și: Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Nicolae Gane, Alexandru Vlahuță, George Coșbuc, Ștefan Octavian Iosif, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, Gala Galaction, Octavian Goga, Dimitrie Anghel, Cincinat Pavelescu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Adrian Maniu, A.D. Xenopol, Vasile Pârvan, Grigore Antipa, C.I. Parhon, Ion Simionescu, Gheorghe Ionescu-Sisești, Mihail Jora, Artur Gorovei, Iorgu Iordan, Alexandru Graur ș.a.
Suprimată în 1940, Viața Românească a reapărut sub o formă de tranziție din noiembrie 1944 până în iulie 1946 sub conducerea lui Mihai Ralea și, începând din iulie 1948, ca revistă lunară de literatură a „Societății Scriitorilor din România“, iar din martie 1949 a Uniunii Scriitorilor.
Mihail Sevastos
Mihail Sevastos (1892-1967) a fost poet, prozator, memorialist și gazetar. S-a născut la Botoșani și a urmat cursurile Facultății de Drept din Iași, devenind avocat. Debutează cu „Cântecul ciobănașului Nacu“, în 1908. Din 1911 este corector și ulterior secretar de redacție la „Viața românească“, apoi redactor și colaborator la numeroase periodice din Iași și București, în care îi apar versuri, traduceri, comentarii teatrale, literare sau de o mai largă cuprindere socială, editoriale, articole politice. Traduce, printre alții, din Voltaire, Cehov, Șolohov, Tolstoi, Dostoievski și Turgheniev. Dintre volumele publicate, amintim: „Camioneta verde“ (1935), „Monografia orașului Ploiești“ (1938), „Carte de bucate“ (1939), „Istorisiri adevărate“ (1961), „Versuri“ (1967). (I.N.)