Stimate domnule Primar, Dragoș Chitic,
Stimată doamnă Vice Primar, Georgeta Luminița Varlan,
Onorați Consilieri ai municipiului Piatra Neamț, din toate partidele și de toate vârstele,
Reveniți, din păcate pentru prea puțin timp, pe meleagurile nemțene, de care este strâns legată întreaga noastră existență de dascăli în Bicaz și Piatra, am căutat cu legitim interes să reintrăm, dacă e posibil, acum ca oaspeți, în viața cultural-artistică a municipiului, asta însemnând școala, teatrul, artele plastice, literatura, muzica, presa, pe scurt, tot ce se leagă de viața sufletească a localității.
Ne-au impresionat și evocările istorice, cu trimiteri la străbuni, și expoziția excelentului pictor Dumitru Bezem, bine cunoscut și în Franța, și focul de artificii păstrat încă la dragul nostru Teatru al Tineretului.
Dar nu despre toate acestea doream să vă scriem în primul rând.
Piatra Neamț a dat României, distanțate în timp, apoi contemporane, două repere, cele mai importante în plan cultural: Colegiul Național „Petru Rareș“ și TT. Primul are acum aproape o sută cincizeci de ani; celălalt a trecut de jumătate de secol de existență luminoasă.
Cu excepția Transilvaniei, care a avut multă vreme o istorie diferită de a Moldovei, în România sunt foarte puține școli de grad secundar cu istorie și vârste memorabile. Între acestea, de numărat pe degetele unei singure mâini, în „top“, cum se zice în româna actuală, „Rareșul“, al doilea „liceu real“ din țară, primul din Moldova.
Peste numai doi ani, adică în 2019, Colegiul va împlini admirabila vârstă de un secol și jumătate. Va fi, desigur, o festivitate deosebită a instituției, dar trebuie să fie, de fapt, din vreme gândită, o mare sărbătoare a municipiului.
Știm, fiindcă am participat la organizarea și desfășurarea festivităților prilejuite de centenar, unul dintre noi doi fiind chiar director, cât de grea și ce răspunderi implică un asemenea eveniment, de care se interesează și la care participă personalități din conducerea țării. Toate se fac din timp. Proiecte, oameni, fonduri, materiale de tot soiul, începând cu cele „istorice“, aproape imposibil de găsit, aprobări, protocol, invitați, sesiuni de comunicări, spectacol aniversar de nivel național, sute de oaspeți, cărți, medalii, panouri ș.c.l…
Colegiul are nevoie de un sprijin foarte bine pus la punct, fiindcă, între altele:
1. „Rareșul“ a avut un muzeu vestit, despre care au scris mari savanți, Nicolae Iorga între alții. Nu mai există, fiindcă a fost distrus de ostașii sovietici în colaborare cu autoritățile comuniste pietrene din acea vreme. Trebuie reînființat și este foarte greu.
2. „Rareșul“ a beneficiat de sacerdoțiul a zeci de dascăli iluștri, de talie națională, începând cu Calistrat Hogaș și continuând cu mari pedagogi și constructori, unii dintre ei devenind profesori universitari celebri. Despre aceștia, astăzi, se mai știe ceva?
3. „Rareșul“ a dat țării un noian de absolvenți străluciți, în inginerie, viața academică, medicină, literatură, arte plastice, muzică, teatru, științe juridice ș.a.m.d. Îi (mai) știm?
O construcție fără de fundație solidă se dărâmă repede, iar o școală nu trebuie să depindă de modă!
Un municipiu fără de o istorie a propriei culturi va putea produce, cel mult, doar marfă.
Împlinind 150 de ani, a venit vremea să arătăm clar, detaliat și pentru totdeauna ce a însemnat și ce înseamnă „Rareșul“ pentru cultura locală și cea națională.
Fără de ajutorul dumneavoastră, în numai doi ani, nu se poate realiza această sarcină de onoare a întregului municipiu, dar cu prisosință a celor care conduc localitatea cu răspundere, cu știința de a face și cu dragoste pentru pietreni, cu o colaborare a tuturora, căci în școală nu are ce căuta politica partizană!
Suntem gata să dăm o mână de ajutor, după puterile noastre, de octogenari cu memoria încă bună, dar aflați departe de Piatra Neamț.
31 mai 2017
Alexandrina Camelia Mancaș, fostă elevă și profesoară la „Rareș“
Mihai Emilian Mancaș, fost elev, profesor și director