Sală de la Teatrul Tineretului botezată Corneliu Dan Borcia

corneliu dan borcia 01 Sala de spectacol-repetiții Studio din Teatrul Tineretului ar putea primi numele de Sala Corneliu Dan Borcia, dacă proiectul de hotărâre inițial de consilierul județean Radu Tudorel, la solicitarea fiicei regretatului actor, va fi aprobat de colegii săi din legislativul nemțean în ședința ordinară din 29 octombrie.

Corneliu Dan Borcia, patru decenii pe scena Teatrului Tineretului

Fost director al Teatrului Tineretului, în perioada 1995-2001, și câștigător al premiului pentru cel mai bun manager, acordat de Consiliul Britanic în cadrul Galei UNITER 2000, Corneliu Dan Borcia rămâne un nume de referință pentru lumea teatrului românesc. Din păcate, la 71 de ani, pe 17 august 2014, după o lungă suferință, Corneliu Dan Borcia a pierdut lupta cu boala.

Deși în fișa de prezentare a actorului apărea ca rol de debut Karl Heins, din piesa „Heildelbergul de altădată“, Corneliu Dan Borcia povestea, în cadrul unui interviu acordat în 2011, că prima întâlnire cu lumina reflectoarelor a avut loc pe când avea numai șase ani: „Aveam de recitat o poezie, însă, când am văzut atâția ochi care mă fixau, m-am emoționat. O auzeam pe educatoare spunându-mi ceva, dar nu înțelegeam ce. Am crezut că-mi spune să mă închin, deși ea zicea să mă înclin, așa că am făcut o cruce mare și le-am zis celor din sală, care au izbucnit în râs, că eu nu mai recit nimic și am părăsit scena“.

Născut la Sibiu, pe 30 martie 1943, a copilărit la Tecuci, unde tatăl său era șef de gară, și a absolvit studiile liceale la Liceul „Emanuil Gojdu“ din Oradea, apoi a urmat IATC București, promoția 1966, clasa prof. George Carabin și conf. George Rafael.

Începând cu anul 1967, și-a început stagiul la Teatrului Tineretului din Piatra Neamț. „Atunci trebuia să faci stagiul câțiva ani, dar eu am rămas în stagiu până la pensie“, spunea amuzat actorul în urmă cu patru ani.

A interpretat peste 50 de personaje de-a lungul carierei și, după cum povestea el însuși, fiecare rol l-a marcat și l-a consumat. A fost Tristan în „Tristan și Isolda“, povestitorul din „Harap Alb“ ori Zaharia Trahanache din „O scrisoare pierdută“ și fiecare rol în parte a fost cel mai important la momentul respectiv, dar nici unul nu s-a comparat cu „rolul de bunic, care este unul dintre cele mai importante pe care le-am avut de-a lungul vieții“, după cum spunea cu mândrie Corneliu Dan Borcia.

Pasiunea a continuat și după pensionare, Corneliu Dan Borcia înființând, în 2005, Teatrul π Buni, unul dintre scopurile principale fiind acela de a face teatru cu profesioniști în spații neconvenționale.

Andreea AMARIEI