RUBRICĂ: Nihil sine Geo Convinge judecătorul(X)

 

 

* Învinge judecătorul? – continuare, selecție texte *Un fel de recenzie a cărții lui Adrian Toni Neacșu

CAPITOLUL 5, Camarad cu judecătorul

„Justiția modernă este dependentă de avocat. Avocatul este primul judecător al cazului“.

Pentru cititori, din partea mea, GM: Niciodată să nu te duci în instanță fără avocat (sau jurist, dacă ești patron). Toate cele ce se întâmplă într-o instanță au reguli și condiții pe care numai avocatul le știe cum trebuie. De la scrierea celei mai simple cereri, până la felul de a citi lista afișată pe ușa sălii, de la a ști cum să vorbești și cât de bine este să taci – toate țin de măiestria avocatului/juristului.

Autorul citează pe Pierre Lambert, avocat în baroul Bruxelles, care spune că nu există justiție adevărată fără avocat, dreptul la apărare înțeles în sensul său cel mai larg fiind prima expresie a dreptului la libertate.

Avocatul are un rol important. „El ia primul contactul cu clientul, el construiește eșafodajul juridic al acțiunii, elaborează strategiile, cunoaște pretențiile celeilalte părți, iar uneori chiar apărările acesteia.

Odată ajuns în instanță, el este cel care cunoaște fiecare filă a dosarului, care știe fiecare detaliu al situației, care a stat față în față cu părțile sau martorii, cunoscându-i așa cum judecătorul nu va putea niciodată să-i cunoască în cursul audierii lor formale. În materie civilă, noile reglementări procesuale extind semnificativ rolul avocatului în chiar administrarea probelor“.

„Pune-te în locul judecătorului“, zice autorul Neacșu. Dar trebuie să înțelegi că, vrând-nevrând, ca în cazul oricărui profesionist, judecătorul ajunge să golească de conținut cazul adus în fața sa, chiar dacă el rămâne om, cu sensibilitate și sentimente.

Completez și eu, GM, judecător „bătrân“: tare greu. Tare greu să faci separație între chestiunile pur tehnice și suferințele și dramele care ți se înfățișează.

PS: Acum, când scriu aceste rânduri, tocmai vin din instanță. Am fost judecat de o judecătoare tânără, dar nu începătoare. Atmosferă de calm, de lucru normal. Când un avocat a scăpat un obiect pe jos, cu zgomot, doamna judecătoare a scăpat un zâmbet. Când cuiva i-a sunat telefonul, doamna judecător a spus încet „Vă rog închideți telefoanele“. Nici o încordare, nici un stres – normalitatea la ea acasă.

Evident, nu-i dau numele, decât, eventual, după ce primesc soluția în dosar, indiferent care ar fi aceea.

Jud. Gheorghe MOROȘANU

nihilsinegeo@yahoo.com