Românii din Spania formează una dintre cele mai numeroase comunități de imigranți din Spania și constituie o forță de muncă din agricultură și construcții. În Italia, unul din cinci imigranți este român, iar aceștia compun o comunitate de un milion de persoane care ajută, în special în gospodării, o societate în general îmbătrânită. Aceste caracterizări succinte ale celor mai extinse comunități românești din străinătate apar duminică în mai multe materiale publicate de cotidianul El Pais.
Cotidianul spaniol observă că, potrivit Institutului spaniol de statistică (INE), românii din Spania sunt în număr de 868.635. În anul 2000, aici nu trăiau mai mult de 6.410 de români, potrivit aceleiași instituții. Ei au venit în număr tot mai mare, atrași fiind de nevoia de mână de lucru în construcții și agricultură. În 2001, în Spania locuiau 31.641 de români, iar de atunci numărul lor s-a dublat practic în fiecare an. În 2004, românii din Spania erau 207.960, și mulți au venit chemați fiind de rudele și prietenii care au ajuns aici mai întâi. De la aderarea României la UE, unii au mai revenit în țară, alții s-au întors în Spania.
În Catalonia locuiesc, potrivit datelor oficiale, 103.703 de români, iar în Comunitatea Valenciană — 143.106. Cei mai mulți se află în Madrid — 216.495. ‘Există grupări organizate din Europa de est, care contribuie la formarea unei imagini proaste, însă majoritatea românilor care locuiesc în Madrid se bucură de un nivel foarte bun de integrare”, explică directorul general al departamentului regional pentru imigrație, Pablo Gómez-Tavira.
Românii din Spania nu sunt percepuți pozitiv, în ansamblul colectivului, însă individual sunt recunoscuți drept foarte muncitori și responsabili, arată El Pais.
Din cei 5 milioane de străini care locuiesc în Italia, un milion sunt români. „Dincolo de cifrele oficiale, suntem cel puțin 1,8 milioane. Nu toți sunt înregistrați sau au un loc de muncă stabil”, explică Silvia Dumitrache, președintele asociației de femei românce din Italia — ADRI. „Marea majoritate, de fapt aproape 70%, suntem femei, angajate în case, ca să avem grijă de copii și bătrâni”, mai spune ea.
„Imigrația românească a ajuns la vârsta maturității și s-a consolidat de-a lungul anilor”, spune și Pietro Cingolani, autor al studiului Romeni d’Italia/Românii din Italia și cercetător în cadrul unui Forum italian și european cu privire la imigrație, din Torino. De altfel, capitala Piemontului este cunoscută drept Bucureștiul Italiei, pentru că aici se află cei mai mulți români, din punctul de vedere al densității relative: din 900.000 de locuitori, 60.000 sunt români.
Căsătoriile mixte, asociațiile formate pentru a sărbători ca acasă, cu tradițiile și obiceiurile din România, dar și de grupuri cu interese apropiate, precum românii cu studii superioare sunt și aici semne ale integrării. „Nu mă simt discriminată”, susține Silvia Dumitrache. ‘Cred că respingerea este mai degrabă declarată decât reală, și derivă mai mult din propaganda politică și din superficialitatea presei, decât din sentimentele italienilor. Mulțumită nouă, care stăm acasă cu copiii și bătrânii, italienele pot merge la muncă. Și așa ajungi să faci parte din familie, te simți integrată”, explică ea.
Totul se petrece într-una din societățile cu una din structurile demografice cele mai îmbătrânite din lume, și acest lucru ajută la integrare, consideră și Pietro Cingolani. „Cine și-ar lăsa copilul pe mâna unui străin? Sau părintele, pe mâna unui om în care nu ai încredere?” se întreabă el retoric. În același timp, această integrare are și o parte amară: ca să aibă grijă de familiile italiene, româncele trebuie să renunțe la ale lor. „Se observă o creștere importantă a depresiei în rândul acestor imigrante”, mai spune Cingolani.
AGERPRES