Dintre eseurile semnate de talentații condeieri de la Școala Hangu, amintim pe cel intitulat „Vara”, semnat de Anna Laura Pricop, din clasa a III-a:
„Într-o dimineață călduță, am văzut, plină de încântare, că Vara sosise în grădina mea, împrăștiind picături cristaline de rouă, iar pe unde trecea, bujorii se îmbujorau, macul înflorea de dragul ei, iar cireșii dansau fericiți, acompaniați de cântecul păsărelelor. Curioasă, am urmărit-o și, când m-a zărit, m-a strigat cu o voce plină de căldură și m-a rugat să mă apropii. A desprins cu grijă, de pe un ram, o pereche de cireșe mari și roșii și mi le-a pus la urechi, apoi a împletit, cu mare îndemânare, o coroniță din flori de câmp și mi-a așezat-o pe frunte, ca să-i semăn. Eram atât de încântată! M-a luat apoi încet, de mână, în călătoria sa minunată, arătându-mi cum spicele de grâu se aplecau așteptând mângâierea ei binecuvântată, cum fluturii dansau peste câmpurile înflorite pentru a-i smulge zâmbete, cum florile înmiresmate făceau reverențe și cum, abia ivit de după un norișor, soarele i-a făcut vesel din mână, roșind de bucuria revederii.
Târziu, când soarele se pregătea de somn, Vara m-a dus acasă, m-a sărutat cu drag pe frunte și mi-a spus ținându-mă de mâini:
– Când vei admira toată frumusețea din jurul tău și vei fi mândră și fericită, să știi că eu sunt de fapt cea care te îmbrățișează și te iubește cu toată căldura soarelui de vară.”
„Hangu – lacrimi din adâncuri”
Nu în ultimul rând, colectivul de redacție face un apel către cititorii nemțeni privind proiectul „Hangu – lacrimi din adâncuri“, proiect ce constă în editarea și tipărirea unui document – carte sau broșură – cu privire la cea mai importantă și mai tristă perioadă din istoria comunei Hangu, cea a strămutării. „M-am oprit asupra acestui eveniment pentru că strămutarea a avut o influență covârșitoare asupra dezvoltării comunității noastre – nici o altă localitate din România nu a fost supusă unor transformări atât de profunde, așa cum a suferit comuna Hangu – dar și pentru că despre strămutare s-a scris puțin (poate și pentru faptul că atunci le era interzis oamenilor să vorbească despre bisericile dărâmate, despre cimitire dezgropate și despre drama dezrădăcinării trăită de fiecare în parte) și, de cele mai multe ori, doar atunci când ruinele s-au ivit de sub ape, iar corespondenții unor publicații au consemnat acest fapt“, scrie bibliotecara Liliana Pîntea, coordonator al proiectului.
Proiectul își propune să adune într-un volum toate articolele de presă care fac referiri la strămutare, toate informațiile preluate de la cei care au scris despre acele momente, dar și mărturii, fotografii și informații descoperite în timp ori simple înregistrări audio.
Nemțenii care dețin date pe această temă sunt invitați să le transmită la adresa bibliotecahangu@yahoo.com.
Cei care doresc să răsfoiască numărul 28 al revistei „Ecoul Hangului“ o pot face accesând adresa http://www.comunahangu.ro/revista/ecoul_hangului_28.pdf.
Irina NASTASIU