Gestul scriitorului pietrean a fost făcut chiar în Ziua Culturii Naționale, 15 ianuarie, ziua aniversării nașterii poetului Mihai Eminescu.
Anterior, Vasile Baghiu a recurs la un gest mai temperat, și a sesizat Consiliul de Conducere al PEN-Club, încercând să obțină o „atitudine împotriva acestei noi încălcări a libertății de opinie și să discute incompatibilitățile dintre calitățile de membri PEN-Club ale unor scriitori (care i-ar obliga să apere libertatea și pe scriitori) și cele de membri ai Comisiei de Excluderi a U.S.“
Redăm, în cele ce urmează, scrisoarea deschisă și textul demisiei. Adăugăm câteva date biografice. (M.B.)
*Scrisoare deschisă Consiliului de Conducere al PEN-Club – România
Stimată Doamnă Magda Carneci,
Vă scriu în legătură cu excluderile abuzive din Uniunea Scriitorilor comise ieri, 11 ianuarie 2017, de către Consiliul Uniunii Scriitorilor din România, prin așa-numita „Comisie de Monitorizare, Suspendare și Excludere“. Anul trecut s-a întâmplat același lucru cu alți scriitori, iar organizația noastră, PEN-Club, a luat atunci o atitudine onorantă de atenționare asupra îngrădirii libertății de expresie pe care conducerea U.S., în frunte cu dl Nicolae Manolescu, o face prin aceste acțiuni de intimidare a scriitorilor care îl critică pentru derapajele din activitatea sa în calitate de președinte al U.S. Alături de alți scriitori care și-au exprimat dezaprobarea (mulți dintre ei membri ai Grupului pentru Reforma U.S.R., dar și ai PEN-Club), consider și eu că prin această repetare a gestului rușinos de acum un an al acestei comisii cu denumire și comportamente amintind de comunismul anilor cincizeci, în mediile literare din România este îngrădită libertatea de expresie, tocmai acel tip de libertate pe care PEN-Club, cum multă lume știe, s-a angajat (și a și reușit de multe ori) să o apere. Mai mult, unii dintre membrii comisiei sunt și membri ai PEN-Club, ceea ce creează, în opinia mea, o incompatibilitate pe care noi, toți membrii PEN-Club, ar trebui să o lămurim. Vă propun ca organizația noastră să ia atitudine public împotriva acestei noi încălcări a libertății de opinie și să discute incompatibilitățile dintre calitățile de membri PEN-Club ale unor scriitori (care i-ar obliga să apere libertatea și pe scriitori) și cele de membri ai Comisiei de Excluderi a U.S. (care îi determină să reducă la tăcere vocile libere și să îi persecute pe scriitori). Este, cred, obligația (și responsabilitatea) noastră să criticăm aceste abuzuri și să-i apărăm pe scriitorii nedreptățiți în acest mod revoltător.
Cu toată stima,
Vasile Baghiu
membru PEN-club din 1996
*Declarație de demisie din calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor din România
(trimisă azi, 15 ianuarie 2017)
Prin prezenta, subsemnatul semnalează acțiunile abuzive și derapajele manageriale recente ale conducerii Uniunii Scriitorilor din România: schimbarea regulamentului pentru crearea posibilității pentru al treilea mandat (suplimentar) în funcția de președinte, înființarea unei comisii de „monitorizare, suspendare și excludere“ amintind de perioada anilor cincizeci, excluderile mai multor scriitori (operate deja de această orwelliană comisie, pentru „vina“ de a fi exprimat alte opinii decât cele oficiale și pentru inițiative perfect legitime în vederea reformării U.S.), oferirea de premii pe criterii clientelare, transformarea revistei „România literară“ într-un organ de presă care îi critică pe scriitorii reformiști și pe cei care nu sunt „pe linie“, cultivarea în fruntea filialelor a unor scriitori obedienți față de actuala conducere, organizarea de „excursii poetice“ și „turniruri“ care par mai mult recompense pentru autorii susținători ai actualei conduceri, lipsa disponibilității pentru dialog, relaxarea criteriilor de admitere în organizație și transformarea ei într-o grupare de mii de autori care nu pot proba vreo activitate literară autentică și care sunt manipulați și șantajați pe seama „jumătății de pensie“, lipsa proiectelor adevărate de promovare a literaturii române actuale și a scriitorilor români în Europa, lipsa proiectelor adevărate de cultivare a memoriei literare.
Consider că, prin stilul autoritarist pe care l-a adoptat, actuala conducere prejudiciază imaginea și statutul scriitorului în România, induce un climat toxic în mediile literare, descurajează creativitatea și creatorii și oferă un model negativ generației tinere de scriitori și societății în general.
Personal, am semnalat aceste probleme, dar conducerea U.S. fie a ignorat demersurile mele (publicistice, civice), fie a căutat, prin mijloace necinstite, să mă descurajeze și să mă pună la punct. Nu mă mai simt reprezentat de această organizație. Dimpotrivă, a mai continua să fiu membru al ei ar însemna să legitimez încălcarea libertății de expresie, minciuna, impostura și bunul plac al conducerii.
Prin urmare, îmi prezint demisia din calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Vasile BAGHIU 15 ianuarie 2017
Consiliului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România
*Vasile Baghiu, date biografice
Născut în 1965, în Borlești, Neamț, Vasile Baghiu este unul dintre reprezentanții de marcă ai generației literare nouăzeciste, cunoscut ca inventator al „himerismului“, concept și manifest care propune o direcție nouă în poezie și despărțirea de paradigma postmodernistă. A lucrat ca asistent medical la Sanatoriul de tuberculoză Bisericani, experiență care i-a influențat scrisul. În prezent, trăiește la Piatra Neamț. Este psiholog la DSP și profesor la Școala Postliceală Sanitară. A fost jurnalist și realizator TV. Este căsătorit și are doi copii. A debutat cu poeme în 1983, în revista Ateneu, iar editorial în 1994, cu volumul de poezie Gustul înstrăinării. În 1998 a publicat volumul Prizonier în U.R.S.S., scris de tatăl său, Vasile Gh. Baghiu (1922-1974), în anii cincizeci, imediat după întoarcerea din prizonieratul sovietic. Mai este cunoscut pentru „Rătăcirile doamnei Bovary“ (poeme, Ed. Eminescu, 1996), „Maniera“ (poeme, Ed. Pontica, 1998), „Himerus Alter în Rheinland“ (Ed. Vinea, 2003), „Punctul de plecare“ (povestiri, Ed. Compania, 2004), „Ospiciul“ (roman, Ed. Vinea, 2006), „Depresie“ (poeme, Ed. Limes, 2012), „Planuri de viață“ (roman, Ed. Polirom, 2012), „Fericire sub limite“ (roman, Ed. Charmides, 2014).
Este inclus în antologia „O panoramă critică a poeziei românești din secolul al XX-lea“ de Marin Mincu.
A primit Premiul Aurel Dumitrașcu (1994), Premiul revistei „Poesis“ (1995), Premiul filialei Iași a Uniunii Scriitorilor (2007) și Premiul „Liviu Rebreanu“ (2012). Numeroase poeme pe care le-a scris în limba engleză i-au apărut în reviste și antologii din Marea Britanie, Statele Unite, Canada și Noua Zeelandă. A obținut câteva burse „writers-in-residence“ în Germania, Scoția, Elveția și Austria și este inclus cu traduceri din creația sa în antologii și reviste din diferite spații culturale.