„M-am oprit asupra acestui eveniment pentru că strămutarea a avut o influență covârșitoare asupra dezvoltării comunității noastre – nici o altă localitate din România nu a fost supusă unor transformări atât de profunde, așa cum a suferit comuna Hangu – dar și pentru că despre strămutare s-a scris puțin (poate și pentru faptul că atunci le era interzis oamenilor să vorbească despre bisericile dărâmate, despre cimitire dezgropate și despre drama dezrădăcinării trăită de fiecare în parte) și, de cele mai multe ori, doar atunci când ruinele s-au ivit de sub ape, iar corespondenții unor publicații au consemnat acest fapt“, ne-a spus bibliotecara Liliana Pîntea, coordonator al proiectului.
Proiectul își propune să adune într-un volum toate articolele de presă care fac referiri la strămutare, toate informațiile preluate de la cei care au scris despre acele momente, dar și mărturii, fotografii și informații descoperite în timp ori simple înregistrări audio.
În cadrul proiectului, micii „căutători de comori“ din Hangu vor cotrobăi prin cutiile cu amintiri ale bunicilor, în căutarea fotografiilor, cărților vechi sau a altor informații inedite, privitoare la istoricul comunei.
„Flori și fluturi pentru lacrimile din adâncuri“ este o altă activitate în cadrul căreia voluntarii bibliotecii au început deja să realizeze tablouri 3 D hand made din hârtie creponată, pe carton A4 negru sau maro. „Am ales aceste nuanțe pentru a sublinia durerea sfâșietoare trăită de toți locuitorii comunei în acea perioadă tristă, iar florile multicolore, ca simbol al lacrimilor celor dezrădăcinați, lacrimi pe care nu le vom uita niciodată. Vom încerca să vindem aceste tablouri, iar banii obținuți (cu chitanță) să îi folosim pentru tipărirea cărții. Resursele materiale pentru tablouri (hârtie colorată, hârtie creponată, lipici, silicon, carton) ne-au fost oferite de doamna educatoare Lupu Maria, domnișoara doctor Adina Grama și domnișoara doctor Lupu Andreea“, a adăugat Liliana Pîntea.
Nu în ultimul rând, voluntarii bibliotecii vor căuta toate sursele informaționale care „vorbesc“ despre strămutare și vor prezenta la bibliotecă materialele descoperite.
Să cunoaștem trecutul, pentru a pune temelie viitorului
„Am implicat copiii în această acțiune deoarece consider că este foarte important ceea ce lăsăm moștenire urmașilor, care trebuie să cunoască și să înțeleagă istoria acestor locuri unde comunitatea își are rădăcinile, de unde își trage seva existențială, conturându-și identitatea, cunoscându-și trecutul, păstrându-și tradițiile și obiceiurile, pentru a-și construi, cu grijă, prezentul și a pune temelie viitorului“, a mai spus Liliana Pîntea.
În urma acțiunii de strămutare (1959 – 1960), din zona lacului de acumulare Bicaz, satele Secu, Ruginești, Izvorul Alb, Buhalnița, Audia, Răpciuni, Schit și Bistricioara au fost strămutate parțial, iar satele Poienari, Hangu, Fârțâgi și Letești au fost strămutate integral. Din întreaga zonă a lacului de acumulare Izvorul Muntelui – Bicaz, au fost strămutate 2.291 gospodării, cu un număr de 18.760 locuitori. După formarea lacului de acumulare, au continuat să existe comunele Hangu și Ceahlău, iar comuna Izvorul Alb a revenit la vechea denumire, cea de Buhalnița. În anul 1968, comunele Hangu și Buhalnița au format împreună actuala comună Hangu.
Între personalitățile de seamă ale comunei Hangu se numără istoricul Constantin Matasă – întemeietorul Muzeului de Istorie din Piatra Neamț, renumitul compozitor Gavriil Galinescu și învățătorul Teoctist Galinescu – fondator și președinte de onoare al Fundației Culturale „Gavriil Galinescu“ și inițiatorul publicației locale „Țara Hangului“.
Irina NASTASIU