Deși iarăși trecut în umbră din cauza uneori falselor „subiecte“ interne, Summit-ul Consiliului European, petrecut la Bruxelles în zilele de 18 și, respectiv, 19 februarie a trasat niște coordonate care, asemenea altor state membre ale Uniunii Europene, vizează în mod direct viitorul nostru economic, politic și social cu infinit mai mult decât o face, spre exemplu, scandalul mioritic ANAF-Antene. O trecere în revistă a ideilor susținute în „Concluziile întâlnirii Consiliului European“ (document ce poate fi accesat pe internet la adresa http://www.scribd.com/doc/299847249/0216-EUCO-Conclusions) arată că avem de-a face cu proiecții legată de o nouă Europă, adică de o Uniune care ar putea funcționa pe alte principii decât cele ale prezentului. Totul pleacă de la statutul special al Marii Britanii, câtă vreme însuși această întâlnire s-a conturat în jurul discuțiilor privind posibila ieșire a acestui stat din Uniunea Europeană, cu alte cuvinte, de inspirație jurnalistică, în jurul „Brexit“-ului. Nu se va întâmpla, cel puțin deocamdată, ceea ce este bine, întrucât orice ieșire din Uniune ar crea un precedent periculos pentru viitorul acesteia, identificabil, ca și până în prezent, cu pacea și prosperitatea. Pe de altă parte, Marea Britanie își conservă acest statut special, dar într-o manieră care să nu afecteze nici evoluția Uniunii ca atare și nici statutele celorlalte state membre. Documentul invocat mai sus oferă posibilitatea identificării a două principale proiecții legate de noua Europă: proiecția federalistă și proiecția unei uniuni tot mai integrate. În primul caz, plecând de la statutul special pe care îl deține Marea Britanie (dar, să nu uităm, și Danemarca), este vorba despre posibilitatea configurării unor noi instituții speciale la nivelul Uniunii, așa cum ar fi un Guvern și un Parlament ale Zonei Euro-Schengen, după cum reiese dintr-o declarație a președintelui Franței, citată de jurnalistul Cristian Unteanu: „Am făcut o propunere privind un Guvern al zonei Euro, cu un Parlament și un buget al zonei Euro. Aceasta ne-ar permite să investim în domeniile apărării, industriilor viitorului, cum ar fi IT-ul. (…) Trebuie să intrăm într-o zonă cu mai multă federalizare, mai ales în domeniul apărării. Un buget și un guvern al zonei Euro ar fi un început de federație bugetară“. În mod evident, pentru România o astfel de federalizare ar putea reprezenta o oportunitate, în condițiile unei contribuții pe măsură la acest buget federal. Problematic este însă faptul de a avea capacitatea unei asemenea contribuții, în condițiile în care țara noastră nu îndeplinește încă standardele economice, respectiv de securitate ce permit accesul în Zona Euro-Schengen. În cel de-al doilea caz, al proiecției unei uniuni tot mai integrate, trebuie spus că aceasta ne avantajează, ca stat, cel puțin pe termen scurt și mediu, aspect ce reiese cu limpezime din declarația faăcută publică, după întâlnirea de la Bruxelles, de către președintele Klaus Iohannis: „În ceea ce privește poziția României, am susținut că trebuie să evităm fragmentarea Uniunii Europene. Este interesul României să fie membră a Uniunii Europene puternice, integrate, bazată pe respectul principiilor și valorilor sale fondatoare. Din acest punct de vedere, menținerea conceptului de uniune tot mai integrată – ever closer union, cum se mai numește – este esențial“. Este, într-adevăr, esențial să știm în care dintre cele două proiecții ale noii Europe ne putem înscrie. Iar asta cu atât mai mult cu cât procesul de integrare nu este, nici pentru noi, nici pentru celelalte membre ale Uniunii, încheiat, fiind marcat de prezența unei provocatoare dinamici.
Dan MISĂILĂ
