Gheorghe Smău s-a născut sub o stea norocoasă. Deși, asta n-a fost resimțită chiar de la început. Nu poate fi vorba de o copilărie pe deplin fericită, atâta vreme cât a petrecut-o într-un orfelinat. Cel din Piatra Neamț, că de aici și-a croit drumul în lume şi și-a început cariera. De mic a fost foarte încrezător în forțele sale de a răzbi în viață, dar şi în talentul său. A știut clar ce vrea, care îi este chemarea: muzica. Pe care n-a abandonat-o nici o clipă. Pe timpul școlii generale a activat în diverse cercuri artistice şi a fost selectat din 40 la copii pentru flaut. După care a intrat la liceu. A făcut parte din din prima generație de absolvenți a Liceului de Artă ”Victor Brauner” din Piatra Neamț, clasa de muzică. De aici a făcut o ”escală” la Cluj, tot pe ”tărâmul” muzicii, la Conservatorul ”Gheorghe Dima”, secția flaut și pian. La absolvire, în 1994, a ”aterizat” la Răucești, ca profesor de muzică. Și nu doar atât. Că nu s-a rezumat doar la orele de la catedră. Muzica i-a dat ghes, l-a trecut dincolo de granițele comunei Răucești, fiind un animator cultural de nădejde și în orașul Târgu Neamț.
Duminica trecută l-am întâlnit la ”Zilele Comunei Răucești”. Era plin de emoție, nu mai știa cum să se împartă între scenă și copii. Era prezentatorul manifestărilor cultural-artistice dedicate acestui eveniment, dar și ”părintele” spiritual al Fanfarei Copiilor Răucești, pe care tocmai o lansase oficial. Cu multă plăcere i-am urmărit pe copiii, frumos costumați în unifomele personlizate, cu instrumente noi-nouțe, care au susținut un impresionat spectacol. Cu mândrie, dar și multă multă demnitate, au savurat aplauzele îndelungi ale publicului spectator. Le meritau cu prisosință! Abia după asta, am putut să-l ”rupem” pentru o clipă pe profesorul Gheorghe Smău din mijlocul micilor instrumentiști, pentru a ne spune mai multe despre ”isprava” sa de la Răucești. Unicat în județ și, poate, nu numai! Fanfare mai găsești prin comune, n-ar fi o noutate. Dar una formată numai din copii, bine școliți în ”alămuri”, nu-i de ici, de colo.
”Copiilor le place ceea ce fac, își dau silința să fie cât mai buni”
Rep.: Cum și de la ce-a pornit ideea unei fanfare de copii la Răucești?
Gheorghe Smău: Drumul a fost mai lung, în două etape, cu momente distincte. Prin 2004, primarul de atunci, Decebal Arnăutu, a dorit să înființeze, la Casa de cultură din Târgu Neamț, o fanfară proprie. Eram într-o bună colaborare cu acea instituție de cultură, motiv pentru care mi s-a solicitat sprijinul. Am fost prin școlile din oraș pentru a selecta viitorii muzicieni. Din păcate, nu prea am găsit prea mulți copii doritori să facă parte dintr-o fanfară. Având instrumentiști deja formați la școlile din Răucești și Oglinzi, unde eram și sunt profesor de muzică, am apelat la ei şi i-am adus la Târgu Neamț. Practic, fanfara din orașul Târgu Neamț era alcătuită din copii veniți din comuna Răucești. Făceau naveta pentru repetiții, pentru diverse activități culturale. Primarul Ilie Apostoaie a venit cu ideea de a înființa Fanfara Copiilor Răucești, dacă tot erau deja copii formați pentru asta. Anul trecut s-a trecut serios la treabă. După ce a primit girul Consiliului Local Răucești, primarul a cumpărat instrumentele de suflat şi a dat comandă pentru uniformele copilor din fanfară. Eu mi-am asumat responsablitatea de a-i pregăti pe micii instrumentiști. După care, săptămână de săptămână, am tot repetat cu copii. Iar acum, la ”Zilele Comunei Răucești”, ne-am lansat oficial.
Rep.: Putem vorbi deja de un repertoriu propriu?
Gh.S.: Eu sunt un perfecționist. Consider că e prematur să mă pronunț. Am început cu piesele pe care trebuie să le interpretăm la evenimente solemne, ziua eroilor, ziua comunei, momente cărora le dăm foarte mare importanță. Abia după asta am trecut la repertoriul popular, cu melodii cunoscute, cum e ”Trandafir de la Moldova”, sârbe și hore. Pentru nivelul lor, desigur. În fanfară sunt copii de la clasa a IV-a până într-a VIII-a. Dar avem și foști elevi, acum studenți la conservator. Majoritatea celor din fanfara noastră și-au completat ”studiile” pe anumite instrumente la Școala Populară de Artă din Suceava. Acum, părinții copiilor care fac parte din fanfară i-au înscris la școala suceveană de profil, pentru se perfecționa în tehnica instrumentală. Ei vor rămâne membrii fanfarei din Răucești, indiferent unde vor merge apoi pentru continuarea studiilor. Din urmă, vor veni și alți copii, lista este deschisă pentru toți cei care doresc acest lucru şi simt că au talent. Suntem doi profesori care ne ocupăm de mici instrumentiști. Eu și un bun colaborator al nostru, profesorul Mihăiță Atomei, din Pașcani. Facem studii individuale, pe categorii de instrumente. La sfîrșitul săptămânii se face ”asamblarea”, în formație. De fapt, profesorul Mihăiță Atomei este cel care face asamblarea, armonizarea și orchestrația. În fanfară avem peste 20 de elevi. Acum sunt 23.
Rep.: Nu este greu pentru copii? Trebuie suflat cu forță, uneori instrumentele sunt cât ei de lungi…
Gh.S.: Avem un program riguros stabilt. Este o anume tehnică, prin care copiii trebuie să-și formeze deprinderile. Cele de respirație, de suflu, de diafragmă. Repetițiile sunt pe un anume timp, în funcție de vârsta copilului și de instrumentul la care cântă. Avem și ore de instrucție teoretică. Copiii iau acasă instrumentele și partiturile şi repetă individual. Cei care au neclarități, mă anunță și, în timpul liber, facem pregătire. Copiilor le pace ceea ce fac, își dau silința să fie cât mai buni.
Rep.: Cum ați făcut selecția, cum i-ați ales? Un copil la un anume instrument.
Gh.S.: Noi avem un număr de instrumente pe fiecare categorie: clarinet, xaxofon, trompetă, althorn, tubă, trombon, eufoniu. Ne-am orientat spre ce avem nevoie în formație. Poate toții copii ar fi vrut la trompetă. Selecția s-a făcut, ținând cont de faza ritmică, cât și de partea melodică. Le-am ascultat și vocea, să vedem dacă au ”ureche ”, auz muzical. Pe copii i-am ”plimbat” pe la toate instrumentele, abia după aia i-am ”stabilizat” pe tipuri de instrumente, în funcție de aptitudini. Unde s-au descurcat mai bine, cu acel instrument s-au ales. Avem și copii care pot cânta mai multe instrumente. Cel care cântă la trompetă poate trece ușor la althorn, un instrument mai mare.
Rep.: Cum vă gândiți să vă promovați fanfara, să ieșiți în lume. Că doar nu veți rămâne faimoși doar la nivelul comunei Răucești… Ar fi mare păcat de aceste talente!
Gh.S.: Deocamdată, mai stăm așa. V-am spun că eu sunt un perfecționist, foarte pretențios. Am copii care au făcut parte din ansamblul meu de muzică de cameră ”Cromatic” şi sunt pregătiți pentru muzica clasică. Din clasa a III-a au început să cânte pe note. Au participat la diverse concursuri naționale, olimpiade de profil, alte manifestări culturale şi la toate au luat premiul I. Mai stăm până ne punem la punct, fiecare să fie stăpân pe instrumentul lui, să ne definitivăm repertoriul. După care vom ieși în lume. Dar nu oricum, ci bine pregătiți.
Tina CONDREA