Electroterapia este o modalitate de tratament care foloseşte proprietăţile curentului electric pentru a infuenţa starea organismului.
Proprietăţile curative ale electricităţii erau cunoscute încă din antichitatea romană. Medicul Galenus recomanda tratamentul durerilor de tip nevralgic cu şocurile electrice pe care le producea un peşte mediteranean numit, astăzi, Peştele torpilă.
Modalităţile actuale de abordare a electroterapiei diferă de cele din antichitate prin modul în care se introduc anumite cantităţi de energie într-un sistemul viu, adică în corp. Această procedură provoacă anumite schimbări fiziologice, care sunt folosite pentru beneficiul lor terapeutic. Pentru a obţine efectele dorite, este necesară calcularea dozei potrivite de energie care să fie administrată pacientului.
Astăzi se cunoaşte în detaliu faptul că funcţionarea organismelor vii este datorată existenţei sarcinilor electrice care le compun începând de la ultima celulă vie şi până la nivelul celor mai complexe organe cum sunt creierul, inima, rinichiul şi aşa mai departe.
Activitatea electrică a corpului este utilizată atât pentru diagnosticare, cât şi pentru monitorizarea pacienţilor în cadrul activităţilor medicale. Exemplele de folosire a activităţii electrice a corpului includ ECG, EMG, EEG. Aceste tehnici sunt posibile deoarece fiecare celulă vie are un potenţial de membrană de aproximativ -70 mV, interiorul celulei fiind încărcat negativ faţă de suprafaţa sa externă. Potenţialul de membrană al celulei este strâns legat de mecanismele de transport prin membrana celulară datorită faptului că majoritatea materialului care trece prin membrană este ionic (sunt particule încărcate electric). Astfel, dacă mişcarea particulelor încărcate electric se schimbă, acest fapt va influenţa potenţialul de membrană. Invers, dacă potenţialul membranar se schimbă, acest fapt va influenţa mişcarea ionilor.
Aceste fenomene oferă substratul pentru schimbarea comportamentului celulei, fapt pe care se bazează electroterapia.
Luând în considerare sistemul energetic al celulei vii, sunt două posibilităţi de abordare a electroterapiei. În primul caz, putem administra celulei suficientă energie pentru a depăşi energia membranei şi, astfel, să forţăm celula să-şi schimbe comportamentul. În al doilea caz, putem administra niveluri mult mai scăzute de energie şi, în loc să forţăm membrana să-şi schimbe comportamentul, aceasta poate fi doar “stimulată”. Această stimulară blândă produce excitarea membranei care, la rândul său induce creşterea reacţiilor structurilor din celule, modificând în acest sens activităţile celulare care, în ansamblul lor, sunt numite, cu un singur cuvânt, metabolism celular.
Celulele excitate fac aceeaşi treabă ca şi celulele obişnuite, dar într-un ritm mai alert şi mai intens.
Principiul fundamental al acestor abordări este ca administrarea unei puteri/energii să poată îmbunătăţi abilitatea naturală a corpului de a stimula, direcţiona şi a controla procesele de vindecare şi de reparare a ţesuturilor. În loc ca celulele să fie “stimulate” cu tot felul de substanţe chimice, de cele mai multe ori toxice, sau în cel mai bun caz cu reacţii adverse, forţându-le astfel să răspundă, administrările de energie electrică modulată urmăresc să le stimuleze, să funcţioneze la un nivel mai ridicat, folosind resursele naturale ale organismului pentru a rezolva acest tip de probleme.
Această filosofie poate fi aplicată în mai multe domenii terapeutice, nu exclusiv electroterapiei, deşi aici se aplică foarte bine. În această direcţie se fac investigaţii în mai multe domenii, luând în calcul posibilitatea folosirii activităţii bioelectrice endogene ca un mecanism de bio-feedback care să permită pacientului să-şi controleze procesul propriei sale vindecări, măsură a efectelor fiziologice obţinute cu ajutorul unei varietăţi de modalităţi electroterapeutice (incluzând terapia cu pulsuri de unde scurte şi terapia interferenţială).
O altă zonă de interes este de a administra energia externă la niveluri foarte scăzute (terapiile cu microcurenţi), curenţii fiind asemănători curenţilor endogeni care sunt eficienţi din punct de vedere fiziologic. Sunt deja mai multe tipuri de aparate care funcţionează pe această bază şi cercetarea face progrese vizibile în acest domeniu.
Cercetările din ultima vreme demonstrează efectele antitumorale ale câmpurilor electrice alternative de intensitate scăzută şi frecvenţă intermediară (100-300 kHz). Câmpurile electrice alternative s-au dovedit a avea un efect profund inhibitor asupra ratei de creştere a celulelor tumorale la om şi la animale. Acest efect s-a dovedit a fi non-termal, adică nu se datorează încălzirii ţesuturilor, afectând selectiv celulele care se divid haotic (fenomen specific dezvoltării tumorilor maligne), lăsând intacte celulele sănătoase.
Tratamentul în vivo al tumorilor la cobai a condus la încetinirea semnificativă a creşterii tumorii şi la distrugerea masivă a celulelor tumorale în 3-6 zile. Aceste rezultate demonstrează aplicabilitatea potenţială a câmpurilor electrice descrise ca modalitate terapeutică nouă pentru tumorile maligne.
Alte efecte ale potenţialului specific surselor de energie electric constatate în
cadrul laboratoarelor şi în practica clinică demonstrează cum câmpurile electrice alternative prezintă numeroase efecte asupra ţesuturilor vii. La frecvenţe foarte joase (sub 1 KHz), câmpurile electrice alternative stimulează ţesuturile excitabile prin fenomenul de depolarizare a membranei.
Datorită faptului că omul este şi o făptură “electrică”, sănătatea şi calitatea vieţii omului sunt determinate şi de electricitatea specifică a corpului. Astfel, în cazul unei persoane sănătoase, aceasta are o încărcătură electrica negativă de aproximativ 80%, datorată abundenţei de ioni negativi în organism, şi o încărcătură electrică pozitivă de aproximativ 20%, datorată ionilor pozitivi. Totuşi, corpul uman are de-a face cu o serie de toxine, cum ar fi metalele grele, grăsimile oxidate parţial, proteinele neasimilate, depozitele de colesterol, acidul uric, acidul lactic şi diferitele chimicale care se găsesc în apa de băut, în aer şi în hrana consumată, situaţie care modifică proporţia dintre sarcinile electrice negative şi pozitiva descrise mai sus. Toate aceste toxine induc efecte negative la nivelul articulaţiilor, arterelor, nervilor şi ţesuturilor în general, pregătind un teren propice pentru tot felul de boli, alergii şi disfuncţii ale sistemului imunitar.
Beneficiile terapiei cu ajutorul curentului electric modulat:
–energizează şi relaxează corpul;
–activează celulele şi sistemul vegetativ;
–creşte metabolismul;
–purifică sângele şi previne ateroscleroza;
–activează eliberarea de fermenţi digestivi;
–uşurează activitatea ficatului şi a rinichilor de purificare a sângelui;
–uşurează activitatea stomacului şi a intestinelor;
–alină durerile şi grăbeşte vindecarea rănilor;
–neutralizează radicalii liberi din organism;
–deblochează curgerea energiei Qi prin meridiane;
–îmbunătăţeşte circulaţia limfatică şi funcţiile imunitare şi astfel creşte abilitatea corpului de a lupta cu infecţiile, inflamaţiile şi cancerul;
–îmbunătăţeşte activitatea organelor prin care se elimină toxinele: ficatul, rinichii, pielea şi plămânii;
–îmbunătăţeşte somnul şi memoria;
–creşte absorbţia de nutrienţi;
–poate aduce alinare în scleroza multiplă, în multe boli inflamatorii, în sindromul de oboseală cronică şi poate reduce edemele;
–ajută la înlăturarea tensiunilor şi durerilor musculare;
–îmbunătăţeşte starea în dezechilibrele hormonale şi în ADHD;
–ajută la reducerea acidităţii din sânge şi din întregul organism;
–atenuează acneea şi alte probleme cutanate, crescând tonusul facial, catifelarea şi elasticitatea pielii;
–atenuează simptomele în cazul majorităţii bolilor datorate acidităţii accentuate, incluzând aici artrita reumatoidă şi guta.
Dr. Dan Vlad Filimon,
medic primar specialist în recuperare medicală