Cauzele aflate în lucru la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ sunt nu atât multe, cât mai ales complexe, aşa cum este cazul infracţiunilor economice, sau al dosarelor cu mai mulţi inculpaţi, care necesită un volum mult mai mare de muncă. „Noi nu putem pleca într-o anchetă de la ideea de a aduna probe în vederea dovedirii vinovăţiei unei persoane”, spune procurorul Virgil Cornea, purtătorul de cuvânt al Parchetului Neamţ şi şeful Secţiei Judiciare. „Nu există un şablon, în afară de respectarea procedurilor, dar este greşită această abordare. În mod normal, când te afli în faţa unui caz, aduni tot probatoriul care poate fi valorificat şi apoi discerni asupra acestuia, stabilind vinovăţia sau nevinovăţia unei persoane. Este greşit, în opinia mea, să pleci de la premisa constituirii probatoriului în vederea dovedirii vinovăţiei unui presupus făptuitor care apare la începutul anchetei”.
Ponderea cauzelor nu s-a schimbat mult în ultimul timp, cu excepţia celor de evaziune fiscală, care s-au înmulţit odată cu declararea combaterii acestui fenomen drept prioritate naţională. Indiferent de încadrarea juridică a faptelor cercetate, procurorii au misiunea ca la momentul finalizării cercetărilor, să aibă probe temeinice pentru trimiterea în judecată. „În ce priveşte colectivul de procurori de la Parchetul Neamţ, nu există vreun mare dosar din ultimii ani în care inculpaţii să fi fost achitaţi definitiv. Aceasta denotă profesionalism, dar şi temeinicia probatoriului. Ca procuror de şedinţă, singurele modificări pe care de-a lungul vremii le-am prezentat în instanţă, pe cauze, au fost cele vizând nuanţarea unei încadrări juridice, de exemplu, sau pentru individualizarea pedepsei. În rest, nu a fost niciodată cazul să schimb în instanţă, la proces, ceva esenţial din dosarul vreunui coleg, ceea ce este o dovadă în plus pentru modul corect în care se instrumentează cauzele. Mi-aduc aminte, însă, de un alt caz, foarte vechi, de pe vremea când eram la Parchetul Piatra Neamţ şi am pledat pentru admiterea unei revizuiri, întrucât eu am observat o coincidenţă în datele de identitate ale presupusului autor al unui furt şi cel care în mod real a comis fapta. Pare-mi-se că erau şi rude, dar cel care a primit pedeapsa pe nedrept chiar nu avea cum să comită fapta, întrucât era în penitenciar la acel moment, însă datele de identitate au permis confuzia şi eu am observat şi am arătat în instanţă, în aşa fel încât omul nevinovat a ieşit din puşcărie”, a mai spus procurorul Virgil Cornea.
Pe de altă parte, în cauzele privind infracţiunile cu violenţă, cum sunt crimele sau lovirile cauzatoare de moarte, esenţială este cercetarea la faţa locului. „În ce priveşte cazurile de crimă, foarte importantă în anchetă este adunarea probelor din primele cercetări făcute la faţa locului. Atunci se pot aduna cele mai multe probe, sunt cele mai elocvente, pentru că pot fi urme biologice, pot fi tot felul de obiecte, de la haine ale victimei sau ale autorului, la arma cu care s-a comis crima, până la urme de ADN. De aceea sunt dosare care se finalizează foarte greu, mai ales cele descoperite după mai mult timp, cum a fost cazul unui bărbat de 44 de ani, din Roman, găsit mort în garsonieră după câteva zile, în stare avansată de putrefacţie. În astfel de cazuri, îţi ia mai mult timp să cauţi şi să aduni probe care să îţi dea un cerc de suspecţi din care, tot în urma cercetărilor, să ajungi la cel sau cei reali pe care probele îl arată. Şi dacă am ajuns la probe, aş vrea să spun că deşi nu există o ierarhie prestabilită a probelor, ele trebuie analizate în contextul ansamblului de probe existente într-un dosar şi doar împreună cu acestea. Pentru că dacă nu este vorba de o probă ştiinţifică, aşa cum este cazul ADN-ului, care indică în mod indubitabil autorul, atunci dovada că proba este de nezdruncinat o dă faptul că este susţinută de celelalte probe din dosar”, a mai spus procurorul Virgil Cornea.
Anchetele pe infracţiuni de corupţie sau economice durează mai mult, întrucât în această situaţie este vorba de verificări ale mai multor înscrisuri, de diverse solicitări care pot fi adresate altor instituţii publice pentru verificări, de expertizele contabile care trebuie făcute. Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi-a mai acoperit deficitul de personal, prin promovarea de curând a trei procurori care au participat la concurs şi s-au alăturat, astfel, celor şase magistraţi care îşi desfăşura activitatea până acum. Acum sunt în activitate 9 procurori, aici intrând şi conducerea parchetului, ceea ce este insuficient faţă de cele 15 posturi cât prevede schema.
Cristina IORDACHE