Ieri, platoul de lângă Biserica Sf. Ioan Domnesc a fost neîncăpător pentru nemţenii sosiţi să participe la Slujba Vecerniei, unită cu Litia, oficiată de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de un sobor de preoţi, slujbă premergătoare sărbătorii de astăzi a Naşterii Sf. Ioan Botezătorul.
Încă de la orele 18.00, ierarhul a fost întâmpinat de oficialităţile judeţului, alături de părintele Valentin Tofan, protopop al Protopopiatului Piatra-Neamţ, de zeci de preoţi ai oraşului şi de tineri de la Asociaţia Tinerilor Creştin-Ortodocşi (ATOR), filiala Piatra-Neamţ, îmbrăcaţi în straie populare şi purtând în mâini steagurile oraşului şi ale ţării.
„Vom merge, cler şi popor, preoţi, credincioşi şi arhiereu, într-o procesiune prin oraş, pentru a vesti şi celor care ştiu şi celor care nu ştiu că mâine pentru această urbă este o mare sărbătoare, cea închinată Sfântului Ioan Botezătorul”, a spus IPS Teofan, înainte de oficierea Vecerniei.
Mame cu prunci în braţe, tineri şi vârstnici, cu toţii au intonat într-un glas cântările Vecerniei. „Cine este Dumnezeu, mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, carele faci minuni!”. Aşa au cântat, preoţi şi popor, dirijaţi de mitropolitul Teofan.
„Mulţumim Lui Dumnezeu pentru această zi frumoasă, pentru că vrut să-şi întindă mâna Sa ocrotitoare asupra noastră şi pentru rugăciunile Sfântului Ioan Botezătorul şi ale Sfântului Simeon . Bogăţia cerului se revarsă asupra noastră prin prezenţa, în viaţa noastră şi în viaţa lumii, a Sfântului Ioan Botezătorul, dar şi a Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Avem în această seară bucuria de a-l avea printre noi, prin sfintele sale moaşte, pe Sfântul Simeon de la Muntele Minunat, trăitor în regiunea frământată a Turciei de altădată şi a Siriei de astăzi, care a împodobit viaţa Moldovei, încă de pe vremea Măriei Sale, Ştefan, cel ce a dăruit Mănăstirii Neamţ acest sfânt odor binecuvântat. Un sfânt uitat în istorie şi, să recunoaştem, de multe ori uitat şi de noi, cei care suntem trăitori în această regiune, fără să ne dăm seama de această revărsare de har şi binecuvântare, aşezată în inima Moldovei”, a spus IPS Teofan, în predica sa.
Slujba a fost urmată de tradiţionalul pelerinaj cu sfinte moaşte, anul acesta fiind purtată racla în care se află Capul Sfântului Simeon din Muntele Minunat, păstrat la Mănăstirea Neamţ. Pelerinajul s-a desfăşurat pe traseul: Biserica „Sfântul Ioan Domnesc“ (Turnul lui Ştefan cel Mare) – Teatrul Tineretului – rondul peste râul Cuiejdi – Biserica „Sfântul Mare Mucenic Mina“ – strada Petru Rareş – Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi“ – Consiliul Judeţean Neamţ – Biserica „Sfântul Ioan Domnesc“. Credincioşii au parcurs traseul intonând cântece religioase şi purtând în mâini lumânări aprinse.
Sfântul Simeon din Muntele Minunat, pomenit pe 24 mai
Cuviosul Simeon Făcătorul de minuni (521-596) a fost un ascet creștin din Bizanț, care a trăit în secolul VI, pomenirea sa făcându-se în fiecare an, pe data de 24 mai. Cuviosul Simeon s-a născut în Antiohia, simţind încă de la o vârstă fragedă o chemare spre pustnicie. Ca formă de asceză, a petrecut mulţi ani în vârful unui stâlp de piatră, fapt pentru care a și fost numit Noul Stâlpnic. Cuviosul a trăit în pustiul de lângă orașul Antiohia, locul nevoinței sale fiind numit Muntele Minunat, datorită minunilor săvârșite de el.
Prin modul său de viață, a atras mulțime mare de ucenici și tineri asceți, precum și nenumărați pelerini. Inițial, ucenici săi locuiau în colibe, mai târziu construind un întreg corp de clădiri, precum și o biserică, în care erau săvârșite sfintele slujbe. După cum relatează pemptousia. ro, în anul 1177, monahul Ioánnis Fokás a făcut un pelerinaj la Sfintele Locuri, ajungând «până prin cele mai îndepărtate colțuri ale Siriei, Feniciei și Palestinei». Încă de la începutul călătoriei sale, a poposit în «orașul lui Antiohie» (Antiochia ad Orontem), adică în Antiohia, unde a vizitat suburbia Dáfni, «cea plină de plante de tot felul, precum și Muntele cel Minunat, unde a trăit Simeon Făcătorul de minuni. Aici și-au dus viața mulți iubitori de Dumnezeu, oameni plecați în căutarea mântuirii, pe care au și aflat-o în acest loc înfrumusețat de spiritualitatea acestui ascet renumit». Așadar, se face referire la vestitul Munte Minunat, care fusese cândva un important centru ascetic, la izvorul Kastalía, la râul Orontes, la Rosó, la Skópelos, la Caucaz, precum și la așezământul monastic al Cuviosului Simeon, Noul Stâlpnic, așezământ situat pe vârful Muntelui Minunat (479 metri).
Viața cuviosului Simeon a fost scrisă de către Arcadie, ucenicul său, viitor episcop de Cipru, și Nikifóros Ouranós. Cuviosul Simeon a murit în anul 596, la vârsta de șaptezeci și cinci de ani.
Moaştele Sf. Simeon donate de Sf. Ştefan cel Mare Mănăstirii Neamţ
În anul 1463, domnitorul Ştefan cel Mare poruncea să se facă o cunună pentru capul Sfântului Simeon Stâlpnicul de la Muntele Minunat. Inscripţia de pe coroană nu precizează ce lăcaş adăpostea moaştele sfântului pomenit la 24 mai, de aceea s-a considerat că Sfântul Ștefan a ferecat pentru sine și familia sa sfintele moaște la anul 1463, dăruindu-le în 1497 Mănăstirii Neamţ, cu ocazia sfințirii ctitoriei sale. Iată ce spune textul de pe cunună, scris în slavonă: „Moaşte de la Sfântul Simeon cel de la Muntele cel Minunat. S-au ferecat de Ioan Ştefan voievod la leatul 6971“. Aceasta este socotită de istorici drept cea mai veche inscripţie păstrată de la Ştefan cel Mare, exprimând autenticitatea sfintelor moaşte.
După schimbarea vechii racle, diadema se păstrează în mănăstire, într-un loc deosebit de cinstitul cap. Deşi Sfântul Simeon de la Muntele cel Minunat a petrecut foarte mulţi ani în vârful unui stâlp de piatră, el nu trebuie confundat cu Sfântul Simeon Stâlpnicul, care a trăit între anii 390-459, lângă cetatea Alep, din Siria, şi este prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 1 septembrie.
Irina NASTASIU