Vasile Voiculescu a fost, timp de patru ani, deţinut politic în închisorile comuniste (1958 – 1962), fiind condamnat dintr-o eroare judiciară, alături de alţi membri sau colaboratori ai „Rugului Aprins” (Sandu Tudor, Sofian Boghiu, Dumitru Stăniloae, Benedict Ghiuş, Alexandru Mironescu, Adrian Făgeţeanu, Roman Braga etc.).
A lăsat în urmă o operă literară de mare rafinament artistic, din care fac parte şi „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare …”. Creaţiile au fost elaborate între 1954 – 1958. În închisoare s-a îmbolnăvit de cancer şi a murit doborât de boală în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963, în locuinţa sa din Bucureşti.
Vorbind despre personalitatea poetului, care i-a fost coleg de suferință, Părintele Justin Pârvu remarca: „Dacă nu ar fi fost Radu Gyr, Vasile Voiculescu şi chiar Nichifor Crainic prin viaţa şi «scrierile» lor care au văzut hârtia abia după eliberarea din temniţă, foarte mult s-ar fi descurajat tinerii întemniţaţi şi ar fi fost multe căderi.”
Irina NASTASIU