Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț marchează cei 60 de ani de la trecerea în veșnicie a poetului Nicolae Labiș, oferind în dar cititorilor răvașe cu versuri ale celui care, pe 22 decembrie 1956, la doar 21 de ani, lăsa literaturii române, o moștenire fundamentală.
Așadar, cititorii bibliotecii județene vor fi invitați să-l redescopere pe Nicolae Labiș și în același timp să se reapropie de valențele poeziei la superlativ.
„Nicolae Labiș reiterează mitul poetului veșnic tânăr, prin operă și destin rămâne o uimire și un mister pentru întreaga noastră literatură. Pe linie maternă Labiș este, practic, nemțean, mama lui este născută la Topolița, poetul însuși și-a petrecut multe vacanțe la bunicii materni. Pe cei care vibrează la poezia lui Nicolae Labiș îi îndemn să intre pe site-ul bibliotecii noastre să vadă sau să revadă filmul manifestării de anul trecut, când am avut invitată pe sora poetului, doamna Margareta Labiș, care a făcut mărturisiri determinante despre opera și destinul celui care ne-a lăsat o moștenire literară inegalabilă“, ne-a spus Adrian Alui Gheorghe, directorul Bibliotecii Județene.
Răzbunarea păsării cu clonț de rubin
Pe data de 22 decembrie 1956 murea, pe un pat de spital, Nicolae Labiș, unul din cei mai talentați poeți ai literaturii române. De-a lungul timpului, mai mulți oameni de cultură au încercat să elucideze misterul care învăluie moartea poetului. Deși îmbrățișase cu devotament ideologia comunistă, Labiș a căzut în dizgrația regimului, deoarece începuse să-și pună întrebări în legătură cu cei care conduceau țara la vremea respectivă.
Se pare că acesta a fost motivul pentru care, la doar 21 de ani, Labiș a fost practic zdrobit de roțile unui tramvai, în zona spitalului Colțea. În noaptea de 9 spre 10 decembrie, după ce petrecuse alături de prieteni la Casa Capșa și la restaurantul Victoria, aflat în stare de ebrietate, Labiș a plecat să ia un tramvai. Varianta oficială arată că poetul și-ar fi pierdut echilibrul și a căzut între vagoane, decedând pe 22 decembrie, în spital, cu coloana vertebrală secționată și paralizat. Cu toate acestea, mai mulți istorici susțin că Labiș ar fi fost asasinat de către Securitate.
Pe patul de spital, cu doar câteva zile înainte de moarte, Labiș i-a dictat bunului său prieten, Aurel Covaci, un epitaf cu titlul „Pasărea cu clonț de rubin“, însuși titlul poeziei făcând aluzie la inițialele PCR (Partidul Comunist Român), iar clonțul de rubin la steaua roșie și la steagul aceluiași partid: „Pasărea cu clonț de rubin/ S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat./ Nu mai pot s-o mângâi./ M-a strivit/ Pasărea cu clonț de rubin./ Iar mâine/ Puii păsării cu clonț de rubin/ Ciugulind prin țărnă/ Vor găsi poate/ Urmele poetului Nicolae Labiș/ Care va rămâne o amintire frumoasă…“
Irina NASTASIU