Propoziția din titlu e o zicere veche care adună în ea experiențele trăite de popoare care și-au dat seama cât de scump e prețul unui război, indiferent cine câștigă la final. Pentru că, în fapt, la un război ambele tabere pierd, morți sunt și de o parte și de cealalaltă, pagube la fel. Și încă nu a inventat nimeni strategia prin care să faci o mamă sau o soție fericită că fiul sau soțul și-a lăsat oasele pe câmpul de luptă pentru o cauză fie ea chiar nobilă.
Ei bine, această zicere e tot pomenită și de un cunoscut personaj local din lumea politică, în ideea că în timp de război (fie și politic) e mai greu – dacă nu imposibil – de construit, de dezvoltat.
Sâmbătă, la Consiliul Județean, ședința publică a fost doar vârful icebergului. Au fost negocieri anterioare, discuții și e evident că amânarea de la 12 la 14 e posibil să fi fost făcută doar pentru a avea timpul necesar pentru ultimele clarificări.
Nu s-au uitat jurnaliștii la coșul centralei termice să vadă dacă și ce fum iese (ca la alegerea Papei) dar, metaforic vorbind, într-un final pare că orgoliile și fumurile au fost înlocuite, totuși, cu fumul alb. Sau aproape alb.
Privit din-afară, pare că s-a ajuns la un compromis larg în care, deocamdată, nu e parte PNL-ul. Dar par să fi lăsat deoparte interesele punctuale (uneori contraproductive) cei de la PSD, PDL, UNPR și PPDD.
Poate-poate, într-un final, la masă se va așeza și PNL pentru că, după atâtea luni de ceartă și război steril pe cîmpul politic al județului, dragi politicieni locali, se cam săturase lumea. Dar se săturase de-a binelea, fiindca certurile între X și Y, înțepăturile între A și B și toate duelurile astea luate prea personal nu creșteau nici PIB-ul, nici nivelul de trai și nu țineau loc nici de rețete compensate sau de locuri de muncă.
Că, până la urmă, musiu alegătorul de asta pune ștampila pe un partid sau pe un candidat; votează cu speranța că alesul/aleșii și-or fi punând ceva și în traista lor dar vor face un pustiu de bine și pentru alegător.
Nu cuantific acum pierderile (suportate nu atât de politicieni cât de comunitățile nemțene) datorate bătăliilor din ultimele luni. La ce bun aș face-o? Mă gândesc la ce se poate repara, reconstrui și, vrei nu vrei, e vorba de bani, de fonduri care trebuie aduse IERI în județ de la mătușa UE sau de la fratele mai mare Guvern.
Finanțările nerambursabile, proiectele înseamnă dezvoltare, înseamnă locuri de muncă și, pe orizontală înseamnă consum. Adică încă un colț măcar de pâine.
O altă vorbă veche spune că politicianul trebuie să știe să ofere pâine și circ. Până acum am avut doar circ. Din belșug. Cu vârf și îndesat. Un județ întreg așteaptă acum de la politicienii nemțeni și pâine. Vor fi în stare să răspundă acestei așteptări?