Cu siguranță, orhideele epifite se află printre cele mai iubite flori. Înmulțirea lor se poate face și acasă. Fiind vorba de specii exotice, înmulțirea naturală, prin semințe, este foarte greu de realizat în apartamentele cultivatorilor amatori. Semințele de orhidee sunt foarte sensibile și cu greu germinează în pământul de la noi.
Dincolo de această sensibilitate a semințelor, obținerea lor poate fi așteptată și 4-5 ani de la prima înflorire a plantei. Dacă în laboratoarele de specialitate se practică înmulțirea orhideelor prin semințe și fertilizarea acestora din urma prin tehnica „in vitro“, pentru un cultivator de rând, înmulțirea acestor plante prin semințe aproape că iese din calcul. Din fericire însă există și alte metode mai accesibile.
*Înmulțirea prin „pui“
Este cea mai eficientă metodă de înmulțire a orhideelor. Acești „pui“ sunt mici plante care se dezvoltă pe tulpina florală a plantei-mamă. Dacă atmosfera este suficient de umedă, aceste formațiuni vor emite și rădăcini și vor deveni foarte ușor de desprins de pe tulpină. Dacă nu au emis rădăcini, atunci putem să le stimulăm noi să o facă. Vom înveli punctul de contact dintre pui și tulpina într-un „bandaj“ cu turbă pentru orhidee, iar ghiveciul îl vom așeza într-o tăviță cu pietriș umed. În permanență pietrișul să rămână umed, încât vaporii de apă să învăluie planta într-un microclimat propice. Pe toată această perioadă planta va beneficia de căldură, lumină și umiditate. După câteva săptămâni puiul ar trebui să dezvolte rădăcini, iar când ele ating 5 centimetri, e semn că putem monta puieții de pe tulpina plantei-mamă în propriul ghiveci, care va fi umplut cu pământ de flori special sortat pentru orhidee. Ghiveciul va avea găuri laterale și va fi dintr-un plastic transparent.
*Divizarea tufei
Dacă soiul de orhidee nu dezvoltă pui, ne vom orienta spre înmulțirea prin divizarea tufei. Metoda se folosește doar în cazul plantelor mature, la soiurile care formează tufa, la care cresc minim cinci pseudo-bulbi. Înmulțirea se face odată cu mutarea plantei într-un alt ghiveci, care se realizează periodic, la 2-3 ani. Lăstarii tineri se despart de planta-mamă, cât mai fin cu putință, și se transplantează în ghivece separate.
Divizarea se face cu ajutorul unui cutter bine ascuțit și curat. În timpul operațiunii se va avea grijă să nu fie rănite rădăcinile și pseudo-bulbii, nu vom trage tare de plantă atunci când o scoatem din ghiveci și nici nu vom face mișcări bruște. Este cea mai simplă metodă de înmulțire a orhideelor. Dar și aici, ca și la înmulțirea prin „pui“, ne lovim uneori de un obstacol: orhideea noastră nu formează tufă.
Atunci ne îndreptăm atenția spre o altă modalitate de înmulțire.
*Butășirea orhideelor
Înmulțirea prin butași este cea de a treia posibilitate aflată la îndemâna horticultorului amator și se bazează pe capacitatea de regenerare, specifică regnului vegetal. Butașii sunt gata de mutare în propriul ghiveci când au cam 20-30 de cm lungime și au format propriile rădăcini aeriene. Dacă sunt mai mici sau nu au format rădăcini, atunci nu îi vom muta direct în ghiveci, ci îi vom pune într-un vas cu apă, undeva la lumină și căldură. După câteva zile vor începe să apară rădăcini, iar când acestea vor avea în jur de 5 cm, atunci le putem muta în ghiveciul definitiv. Butașii pot fi obținuți și din bucăți de tulpină, suficient de lungi încât să cuprindă 2-3 noduri.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU