A fost fiul clucerului Alexandru Popovici, membru a clasei boierești și judecător la tribunalul din Piatra Neamț, și al Eufrosinei Manoliu. După moartea tatălui său și recăsătorirea mamei, învață în casele unor rude bogate, unde-l are pe D. Xenopol, tatăl istoricului A.D. Xenopol, profesor de limbă franceză. Ulterior, urmează cursurile la școala preparandală de la Trei Ierarhi, iar în anul 1844 este înmatriculat la Academia Mihăileană.
A fost martorul revoluției de la 1848, în Iași, petrecându-și, apoi, cea mai mare parte a anilor 1850 în Franța, unde-și va lua bacalaureatul în luna august 1856, studiind, mai apoi, literele la Sorbona.
V.A. Urechia a acordat o importanță deosebită dezvoltării instituțiilor României moderne, contribuind la pregătirea spirituală a Marii Unirii.
Rolul său de înfocat luptător pentru libertatea și unitatea națională a românilor rezultă și din documentele aflate în arhivele nemțene (fondul „Documente și scrisori răzlețe“), dar și din memorialistica vremii.
„Cel care a publicat foarte multe articole, conferințe și studii istorice puse în slujba neamului va face parte, alături de alți corifei ai luptei pentru unitate națională, din mai multe societăți culturale înființate în orașele Transilvaniei, care au căutat să dea expresie setei de limbă, cultură și artă românească și, totodată, în limitele regiunilor politice la care erau supuse, dorinței lor permanente de unire cu Țara mamă, iar în cele întemeiate la București și în alte orașe ale României se îmbrățișa în mod deschis lupta pentru afirmarea și înfăptuirea unității naționale. Amintim, în acest sens: «Astra» de la Sibiu (1861), «Societatea Academică Română» (înființată în 1866 și transformată apoi în 1878 în Institutul Național – Academia Română, «Transilvania» de la București și altele“, explică prof. Gheorghe Radu, fost director al Arhivelor Naționale, filiala Neamț, în lucrarea sa, „Pagini alese din istoria județului Neamț“.
Susținător al cauzei românilor din Transilvania
La 17 decembrie 1890 se înființează, la București, una dintre cele mai însemnate asociații naționale românești. Este vorba despre „Liga pentru unitatea culturală a românilor“, cunoscută și sub numele de „Liga culturală“, din conducerea căreia va face parte, între anii 1893–1897, și profesorul Universităților de la Iași și București V.A. Urechia.
Între acțiunile Ligii culturale se numără solidarizarea memorandiștilor și condamnarea politicii reacționare a guvernelor austro-ungare.
„Urechia, alături de A. Papiu-Ilarian și Dimitrie Sturza, în dezbaterile din cadrul Senatului, din decembrie 1893, a susținut cauza românilor din Transilvania, arătând «dreptatea fraților noștri de peste munți pentru libertate și unitate națională». Pe adresa președintelui ligii sunt trimise mesaje ale filialelor acesteia din întreaga țară, prin care locuitorii țării dau curs liber sentimentelor lor patriotice, de realizare a idealului națiunii române: Marea Unire. Asemenea sentimente le-au exprimat și locuitorii acestor meleaguri în mesajele secțiilor Ligii Culturale din Piatra Neamț și Roman, arătându-se că «lupta fraților din Transilvania pentru libertate și unitate națională a tuturor românilor este lupta întregului neam românesc» și «suferințele fraților subjugați sunt și ale noastre, care în cele din urmă va duce la izbânda idealului națiunii întregi»“, a adăugat prof. Gheorghe Radu.
V.A. Urechia a încetat din viață, la București, pe 22 noiembrie 1901. Visul marelui luptător pentru unitate națională se va împlini la 1 Decembrie 1918, odată cu înfăptuirea Marii Uniri.
Irina NASTASIU