Vizitatorii prezenţi la recenta inaugurare a Casei Culturii “Ion Creangă” din Târgu Neamţ au avut surpriza şi bucuria să-şi revadă eroii copilăriei, într-o expoziţie inedită realizată de Ionela Lungu, meşter popular din Humuleşti.
Fascinată de poveştile lui Creangă, Ionela Lungu şi-a folosit migala şi imaginaţia, dând viaţă unui boţ de humă din malurile Ozanei. Din căuşul palmelor sale, au răsărit, pe rând, figurine unicat, întruchipându-i pe tuşa Mărioara, Păcală, Moş Nichifor Coţcariul, Moş Ion Roată sau Dănilă Prepeleac. Mare iubitoare de copii, Ionela Lungu îşi foloseşte talentul şi în cadrul diferitelor ateliere sau tabere de creaţie, iniţiindu-i pe cei mici în tainele meşteşugul său inedit.
Rep.: Când v-aţi apropiat de arta populară?
Ionela Lungu: Încă din copilărie. Mama a fost educatoare şi am crescut înconjurată de material didactic. Aşadar, lucrul de mână l-am deprins de la mama. Am copilărit în Tulcea, într-o zonă săracă în tradiţii, aşa că arta populară am descoperit-o mai târziu, după terminarea facultăţii, când am venit în Humuleşti, în casa socrilor mei.
Rep.: Personajele cărora le daţi viaţă sunt amuzante şi atractive, în acelaşi timp, reprezentând o chintesenţă a satului moldovenesc şi a artei tradiţionale româneşti. Cum v-a venit ideea realizării lor?
I. L.: La început, a fost o joacă. Socrul meu bătea lutul pentru o bucătărie de vară, iar eu şi soţul meu, studenţi fiind, am început să modelăm nişte figurine. Într-o vacanţă ulterioară, m-am apucat să le şi pictez. Apoi am stricat căciula socrului meu şi am făcut din ea nişte căciuliţe mai mici pe care le-am lipit pe capul personajelor. În timp, m-am specializat în modelarea figurinelor. Recitind poveştile lui Creangă, am intrat în pielea personajelor şi am încercat să le redau cât bine trăsăturile, accentuând latura lor caricaturală. Apoi am început să particip la diferite expoziţii, inclusiv la Muzeul Satului din Bucureşti, lucrând, în acelaşi timp, ca profesor coordonator în diferite tabere de creaţie.
Rep.: Concret, cum realizaţi aceste personaje?
I.L.: Fiecare figurină este, de fapt, un boţ de humă. Modelez întâi lutul prin apăsare, în căuşul palmelor, realizând nasul, urechile, şi restul capului. Apoi las lutul să se usuce 2 – 3 zile sau cât este nevoie, pentru că uscarea trebuie să se facă lent, nu forţat, în caz contrar existând pericolul ca lutul să crape. După ce se usucă, iau din nou fiecare boţ de humă în palme, şmirgheluind faţa, până dispar toate amprentele degetelor. Apoi colorez feţele. Pentru culoarea tenului, folosesc o combinaţie inventată de mine între var lavabil şi oxid de fier, apoi colorez restul feţei, dând expresie personajului. Ulterior, fixez culorile cu un lac mat şi mă ocup de cusutul căciuliţelor. Lipesc părul personajelor, realizat din lâna de la oiţe. Femeile au păr din flori de cânepă, iar băsmăluţele sunt confecţionate din baticuri autentice. Aşadar, totul este natural şi autentic, pentru că încercăm să evităm kitsch-urile.
Rep.: La recenta inaugurare a Casei Culturii din Târgu Neamţ aţi fost prezentă cu o expoziţie inedită cuprinzând personajele memorabile ale lui Creangă. Care a fost reacţia publicului?
I.L.: Fiind cunoscută că realizez aceste figurine din lut, Fundaţia Culturală „Ion Creangă”, prin doamna Elena Preda, m-a invitat să particip la inaugurarea Casei Culturii cu exponatele mele, decorând una din sălile care poartă numele povestitorului humuleştean. Cei prezenţi au fost încântaţi să-i întâlnească pe Păcală, Dănilă Prepeleac, Moş Ion Roată, tuşa Mărioara sau pe Soacra cu trei nurori. Din expoziţie a făcut parte chiar şi cocoşul din poveste, care poartă în cioc o punguţă cu doi bani! În total, au fost expuse peste 30 de personaje.
Rep.: Soţul dumneavoastră, Constantin Lungu, este preşedintele Asociaţiei Meşterilor Populari din judeţul Neamţ. Ce activităţi desfăşuraţi în cadrul acestei asociaţii?
I.L.: Încercăm să ducem numele judeţului Neamţ în lumea întreagă. În urmă cu trei ani, am participat la Târgul Internaţional de Turism de la Berlin, reprezentând atât judeţul, cât şi ţara. De asemenea, derulăm diferite proiecte, atât prin asociaţie, cât şi prin Consiliul Judeţean. Spre exemplu, la Târgu Neamţ organizăm, de doi ani, Târgul de Meşteri Populari, încercând să facem cunoscut turiştilor faptul că zona Neamţului are meşteri populari. Din asociaţia noastră fac parte cei mai buni meşteri populari din Neamţ, fiecare având o îndemânare aparte: unul este ţesător, altul cojocar, unul ştie să facă opinci, altul măşti. Soţul meu, de exemplu, sculptează în lemn, realizând bâte, toiege sau baltage, reînviind un segment mort al artei tradiţionale locale.
Rep.: Ce evenimente pregătiţi în perioada următoare?
I.L.: Am fost invitaţi să participăm la un târg deosebit, organizat la Muzeul Ţăranului Român, pe data de 6 decembrie. Participă cei mai buni meşteri populari din ţară, colecţionari şi cunoscători ai artei populare. E onorant să expun la un târg de o asemenea anvergură, eu urmând să prezint nu doar personajele mele, ci şi obiectele de tapiserie, inspirate tot din opera lui Creangă. Tapiseria „Nică în cireş”, prezentată la Târgul de la Berlin, a fost cumpărată de un japonez, confirmând faptul că Ion Creangă a fost cu adevărat „copilul universal”…
Rep.: Ce atitudine ar trebui să aibă nemţenii faţă de arta populară tradiţională?
I.L.: Să manifeste mai mult interes faţă de activitatea meşterilor populari, pe care să-i susţină, cumpărându-le obiectele, mai ales dacă sunt autentice. Toate aceste obiecte, lucrate cu multă trudă de meşterii populari, dacă nu sunt valorificate, pier. Părinţii ar trebui să-i apropie mai mult pe copii de meşteşuguri, fie prin vizite organizate la muzeele de etnografie şi folclor, fie prin participarea la taberele de creaţie. De asemenea, îi sfătuiesc pe nemţeni să-şi decoreze locuinţele cu obiecte de artizanat, căci un obiect realizat de un meşter popular însufleţeşte şi încălzeşte orice locuinţă.
A consemnat Irina NASTASIU