Problema de a lua decizii, teama și anxietatea, ori cum este denumită în limbajul psihologic „decidophobia“, este întâlnită destul de des la una din patru persoane (25%).
Persoanele care au probleme de a lua decizii sau amână decizia sunt încadrate la tulburări de personalitate sau tulburări obsesive.
Ca să înțelegem fenomenul mai bine, trebuie să definim cuvintele decizii și hotărâri: fiecare om se află la un moment dat în fața unei decizii mai importante sau mai puțin importante pentru el și pentru alții.
Din momentul când acea decizie este amânată mai mult și mai mult, ori că este luată cu un mare sacrificiu, sau îi tulbură și compensează prin alte restricții ca să poată lua acea decizie, asta însemna că se încadrează în problema de a lua decizii.
Psihologii abordează mai multe metode când tratează problema de a lua decizii.
Psihologia cognitivă (CBT) verifică trei condiții principale în procesul de a lua decizii:
- Cât timp durează să faceți o verificare, până ajungeți la o decizie (o decizie normală nu trebuie să ia mai mult de o oră pentru verificare);
- Puteți să identificați ușor toate plusurile și minusurile în procesul de luare a deciziei?
- Când luați decizia, puteți să continuați viața, fără să vă uitați în spate și să aveți stări de vinovăție sau conflicte, care vă macină legat de acea decizie?
Dacă vă este greu în două dintre cele trei condiții, însemnă că vă încadrați între persoanele care suferă de decidophobie.
Dacă vă ia multe zile să cercetați toate opțiunile și repetați decizia pe care doriți să o luați, o dată și încă o dată, dacă nu puteți să vă hotărâți la o decizie clară și amânați momentul luării ei o dată și încă o dată, dacă aveți stări de vinovăție și suferiți după ce ați luat o decizie, înseamnă că trebuie să consultați un psiholog clinician.
Unii psihologi spun că problema deciziei este legată de partea genetică. Dacă unul dintre părinți are această problemă, șansa ca unul dintre copii să aibă este mai mare.
Psihologii care se ocupă cu dezvoltarea copilului, o parte dintre ei, leagă problema de ezitare la copiii care sunt foarte talentați, dar foarte sensibili, dependenți de unul dintre părinți (care nu se desprind de fusta mamei niciodată). Acești copii sunt numiți „The Highly Sensitive Child“ ( Helene Aron – autor).
O altă grupă de copii care suferă de aceeași problemă sunt copiii care au trecut printr-o experiență traumatică, care i-a marcat, a căror rezultate sunt foarte greu de tratat, astfel că ei se comportă de așa manieră încât le este greu să meargă înainte, pentru că fiecare decizie se confruntă cu trauma suferită.
Va urma.
Aștept sugestiile și comentariile dvs.
Cu respect,
Doctor Miron Itzhak – psiholog clinician principal cu drept de supervizare
Piatra Neamț, str. Mihai Eminescu nr.3, bl.D-4, sc. B, ap.37
Telefon:0233/236146; 0724/225214; 0747/627971