Cuvântul „perfecţionism” are conotaţii pozitive în limbajul popular. Astfel, o persoanăperfecţionistă poate fi o persoană în care poţi să ai încredere, care se străduieşte să facă cât mai bine orice lucru, care îşi respectă toate promisiunile şi care nu întârzie niciodată.
Mulţi dintre noi se nasc cu o dorinţă mai mică sau mai mare, de a deveni cât mai buni, de a face totul cât mai bine. Însă există şi oameni care tind să devină perfecţionişti, chiar dacă asta înseamnă o schimbare radicală a comportamentului lor, dar nu neapărat în bine. Aceştia nu se vor abate sub nicio formă de la drumul pe care l-au ales şi vor merge până la capăt, pentru a-şi atinge obiectivele.
O astfel de persoană pune accent mai ales pe lucrurile mici şi nici un amănunt nu-i este necunoscut. Totuşi, puţini sunt cei ce ştiu că această persoană are de multe ori probleme personale şi suferă enorm din dorinţa de a face totul perfect. Din păcate există un număr foarte mare de astfel de oameni.
Teoreticienii numesc perfecţioniste acele persoane care tind într-un mod obsesiv şi posesiv să elimine din comportamentul lor toate defectele şi greutăţile. Scopul lor este acela de a ajunge la performanţa de a avea doar calităţi şi nici un defect, lucru imposibil de realizat.
Sunt câţiva factori care ne dezvăluie un caracter perfecţionist:
1. Izolarea sentimentală;
2. Rigiditate şi inflexibilitate;
3. Atenţia exacerbată acordată lucrurilor mici şi evenimentelor mărunte;
4. Zgârcenia;
5. Atitudinea nervoasă şi stresantă faţă de viaţă;
6. Tendinţa de a părăsi proiectele personale, pentru a le îmbunătăţi pe cele sociale;
7. Aspiraţiile prea înalte.
Perfecţionitul tinde să stabilească standarde foarte rigide
O persoană perfecţionistă are tendinţa să stabilească, atât lui cât şi celor din jur, standarde foarte ridicate şi rigide. De aceea, atunci când ceilalţi nu se ridică la nivelul lui, îi va ignora şi se va izola de ei. Din această cauză, pentru că are aspiraţii foarte înalte şi dezamăgirile vor fi pe măsură.
Mai mult, va face orice pentru ca totul să fie exact cum vrea el. O astfel de persoană este foarte atentă la detalii, se enervează cu uşurinţă atunci când, de exemplu, va auzi un zgomot cât de mic în maşină, ori dacă într-o frază, un punct nu a fost pus unde trebuie.
Caracterele perfecţioniste nu sunt zgârcite numai din punct de vedere material, ci, mai ales, atunci când este vorba de sentimente şi trăiri pe care le împărtăşeşte cu greu celor din jur.
Tulburările pot veni din copilărie
Care sunt totuşi cauzele care stau la baza acestui tip de personalitate?
Jung face o clasificare a tipurilor de gândire şi a sentimentelor unui astfel de caracter. În viziunea lui, o persoană perfecţionistă este aceea care pune accent mai mult pe raţiune decât pe sentimente.
Ana Freud crede că un copil care a fost supus la multe pedepse în copilărie, va ajunge la maturitate să aibă probleme cu energia psihică libidiană. Acest tip de caracter se va transforma cu siguranţă într-un perfecţionist.
După Adler, un om, care se naşte cu dorinţa de a domina şi cu voinţa de a fi mai bun şi mai eficient, se va transforma într-un perfecţionist. Dacă de mic, copilului i se va impregna sentimentul că este ineficient, acesta va încerca toată viaţa lui să-şi completeze lipsurile, depunând eforturi mari ca să ajungă un perfecţionist. El defineşte perfecţionismul ca pe un mecanism de apărare a eului, un mecanism de compensare.
Carl Rogers considera că un copil, căruia i s-a cerut să îndeplinească anumite condiţii, pentru a fi iubit (să ia doar note de 10, să-şi facă ordine în cameră, să respecte programul stabilit de părinţi), va ajunge la maturitate, să facă eforturi mari, pentru a fi iubit. El va ajunge să creadă că nu are dreptul să primească iubire, dacă nu face totul perfect, dacă el însuşi nu va fi perfect.
Din alt punct de vedere, perfecţionismul este privit ca un instrument care controlează anxietatea. Pentru că, atunci când totul este organizat foarte bine, nu pot exista greşeli, deci nu există nici anxietăţi.
Este foarte greu să dăm sfaturi persoanelor perfecţioniste. Depinde de stadiul în care se află, de cât timp au probleme şi ce probleme au. Însă, cea mai bună recomandare este să renunţe la standardele prea înalte, pe care nu le pot depăşi şi să-şi stabilească altele în funcţie de puterile lor.
Cel mai grav este că, atunci când o persoană are astfel de probleme, suferă nu numai ea, ci şi familia şi copiii acesteia.
Cu respect,
Doctor Miron Itzhak – psiholog clinician principal cu drept de supervizare
Piatra Neamţ, str. Mihai Eminescu nr.3, bl.D-4, sc.B, ap.37
Telefon:0233/236146; 0724/225214; 0747/627971