Percepții greșite în luarea deciziilor importante care ne pot tulbura viața(I)

Am decis să continui pe linia metodică de a aduce în atenția dumneavoastră cazuri complicate din care avem multe de învățat. Cu toate că a crescut numărul de persoane care m-au criticat pe nedrept referitor la articolele mele, eu simt că majoritatea oamenilor le place ce fac și le este de ajutor. Și astăzi, o să vă prezint câteva povești pe care o să vă rog să le comentați cu cea mai mare seriozitate. Femeia care a vrut mai multă libertate pentru ea, fără să se gândească la libertatea soțului ei O pereche simpatică a ajuns cu câțiva înainte, la mine la cabinet. Amândoi arătau bine, conversau fluent, erau în jur de 35-40 de ani. Soția, Florina(nume fictiv) începe să vorbească și spune: Domnule doctor, vreau să fiu sinceră cu dumneavoastră și cu soțul meu. M-am îndrăgostit de un bărbat, îmi place de el la nebunie și vreau să nu se supere soțul meu că am luat o atitudine atât de promptă împotriva lui. În timp ce vorbea, îl simțeam pe bărbatul ei și vedeam ce neplăcută este situația asta pentru el, cum voia parcă să se ascundă sub pământ numai să nu mai fie pus în această situație. Și totuși, l-am întrebat ce are de spus, mi-a zis că știe, dar are un copil pe care trebuie să-l îngrijească și nu vrea decât să fie acasă cu băiețelul lui drag. A încercat Alin(nume fictiv) să-i întoarcă decizia soției. A întrebat-o cu greșește el, ce ar putea face ca să fie util și bun pentru ea. Dar Florina era parcă în altă lume, nici nu-l asculta, respingea orice tentativă, i-a spus că e târziu pentru relația lor, nu se mai poate face nimic: Nu vreau să te alung, noi putem trăi în același apartament dar să nu ai pretenții la mine să renunț la această dragoste. Din locul unde stăteam eu, am simțit un mare sentiment de superioritate din partea ei, pe când Alin era mai rezervat, mai pasiv, și lăsa de la el tot timpul. Mă gândeam atunci de câte ori m-am aflat și eu în situații asemănătoare, când există o mare discrepanță între soț și soție. Niciodată nu aș reușit eu să tratez, dacă mă puneam într-o stare atât de jalnică cum s-a pus Alin față de Florina. M-am uitat bine la Alin și am văzut un bărbat bine, drăguț fizic, nu am avut nici o îndoială că el nu poate să aibă și el o altă relație. Dar atunci mă gândeam de ce oare să pune într-o inferioritate așa de mare față de soția lui, pe când, de fapt și de drept, nu e așa. Răspunsul pe care mi l-am dat atunci este acela că o iubea foarte mult, i-a fost teamă să o piardă iar cea mai mare teamă a lui era că putea pierde și băiatul de 12 ani. Gândurile către el m-au dus către mine, în momentul când am ajuns la aeroportul Otopeni. O așteptam pe prietena mea care venea cu șoferul meu, iar când am văzut șoferul, el mi-a spus că prietena mea nu a mai venit, a plecat din casa mea și asta a fost tot. O tristețe puternică și o stare melancolică m-au cuprins din momentul ajungerii în România și încă multe zile de atunci încolo, în care nu știam ce să fac, să o aduc înapoi la mine sau…

Doctor MIRON ITZHAK
Psiholog principal clinician cu drept de supervizare