Astăzi se împlinesc 170 de ani de la nașterea scriitorului Calistrat Hogaș, cel mai mare cel mai mare drumeț al literaturii române, rămas în memoria locuitorilor de pe plaiurile moldave drept unul dintre cei mai înzestrați cântăreți ai frumuseților naturii din zona Neamțului.
Calistrat Hogaș s-a născut la Tecuci, la 19 aprilie 1847, în familia preotului Gheorghe Dimitriu. A fost înscris la școala publică, sub patronimicul Hogáș, din inițiativa învățătorului, aceasta fiind porecla bunicului dinspre tată. În perioada 1860-1869, a urmat Academia Mihăileană, iar după absolvirea liceului s-a înscris la Facultatea de filozofie și litere din Iași. După absolvire, în 1869, este numit profesor pe partea umanistă la gimnaziul comunal din Piatra Neamț, respectiv actualul Colegiu „Petru Rareș“, și, la foarte scurt timp – director.
În 1871, Hogaș se căsătorește cu Elena, fiica preotului Costache Gheorghiu din Piatra Neamț, căreia scriitorul i se va adresa cu apelativul „Elencu“.
Profesor și director la Piatra Neamț
În 1878, în urma unui conflict cu autoritățile locale care conduceau gimnaziul, Hogaș se mută pentru doi ani la gimnaziul din Tecuci și un an la Școala Normală „Vasile Lupu“ din Iași. Revine în 1881 ca director și profesor la Piatra Neamț, devenind un apropiat al lui I.L. Caragiale, aflat în perioada octombrie 1881 – martie 1882 în județul Neamț, ca revizor școlar. Un alt conflict cu autoritățile locale, de data aceasta având și conotații de viață personală, îl determină să se transfere, ca profesor și director, la gimnaziul din Alexandria, refuzând oferta de a se stabili la București.
La 31 ianuarie 1882, se naște Sidonia, cea care a donat statului casa părintească – actualul muzeu memorial „Calistrat Hogaș“.
În 1891, Hogaș se stabilește la Roman, unde se află și Sidonia, locuind într-o vilă aflată în apropierea Liceului Roman-Vodă. În 1899, întreaga familie, cu excepția fiului Aetiu, care studia la București, s-a mutat la Iași, la „Liceul Internat“.
În 1900, Hogaș este numit subdirector al „Liceului Internat“, iar în 1905 director. În perioada 1907-1912, publică în „Viața românească“ ciclul „În munții Neamțului – alte note de călătorie“.
În 1912 apare volumul „Pe drumuri de munte“. Din cauza numeroaselor greșeli de tipar, tot tirajul este dat la topit.
Profesorul Calistrat Hogaș iese la pensie, dar continuă să predea până la 40 de ore pe săptămână. În 1914 apare cea de-a doua ediție a volumului „Pe drumuri de munte“, care este însă mistuită de incendiu.
„Sidonie, să mă duci la Piatră!“
La 28 august 1917, Calistrat Hogaș se stinge din viață la Roman, înconjurat de nepoții din partea fiicei sale Cleopatra Silberg. După 42 de zile, la 8 octombrie, potrivit dorinței exprimate pe patul de moarte, este reînhumat la Piatra Neamț, în cimitirul Borzoghean: „Îmi spuse într-un pripit și prea ușor suflu: «Sidonie, să mă duci la Piatră!» Fură ultimele cuvinte ce mai pronunță. Respirația îi era liniștită și ușoară, din ce în ce mai ușoară și mai liniștită. Iată dimineața de 28 august /…/ E ora opt fără un sfert. Își înălță capul. Privi pe rând, pătrunzător și sigur, încă o dată spre zările de azur, apoi fruntea… pentru prima și ultima oară se plecă; o sprijini cu mâna mea dreaptă, o clipă în urmă simții că se lasă cu încredere; un ușor suflu; mâna mea stângă în dreptul inimii simți ca o prea ușoară zbatere de puișor în găoace, apoi … nimic“. (din volumul „Tataia. Amintiri din viața lui Calistrat Hogaș“, de Sidonia C. Hogaș)
În 1918, G. Ibrăileanu îi vorbește lui G. Topârceanu despre moartea prozatorului: „Mă gândesc la un articol despre Hogaș. Teribil mă chinuiește Hogaș. E așa de curios că a murit! Lipsește așa de mult! Parcă aș vrea să-i mai spun ceva – și nu se mai poate! Niciodată n-am simțit ceva la fel despre un mort. Probabil pentru că avea atâta viață, era însăși viața. Și era și Moldova, și trecutul, și munții și mănăstirile – care nici ele nu mai sunt. A murit simbolic!“
În 1921 apare prima ediție pentru public a cărții „Pe drumuri de munte“, în două volume, cel de-al doilea, „În Munții Neamțului“, fiind prefațat de Mihail Sadoveanu. În 1922, lui Calistrat Hogaș i se conferă postum cel dintâi premiu inițiat de Societatea Scriitorilor Români, în baza raportului alcătuit de Liviu Rebreanu.
Vorbind despre personalitatea tatălui său, Sidonia Hogaș și amintește: „De sub fruntea înaltă, privirea și verde și albastră și cenușie, ascuțită și fin surâzătoare, învăluie și țintește auditoriul. Fără ton declamant și gesturi umflate, ci cu glas liniștit, precis și clar, care prinde subliniindu-și doar numai din când în când ideile – prin ușoare și sobre gesturi, își urmează povestirile“.
A murit în ziua de naștere a tatălui său
Tot astăzi se împlinesc și 41 de ani de la moartea Sidoniei Hogaș. Născută la 31 ianuarie 1882, la Piatra Neamț, Sidonia a fost al șaptelea copil al Elenei Constantiniu și al lui Calistrat Hogaș. A studiat pianul la Conservatorul ieșean, însă, din cauza unui accident nefericit, își pierde mobilitatea mâinii drepte, iar visul de a concerta se spulberă.
După terminarea studiilor va urma cariera didactică, la Școala Profesională „Sf. Sava“ din Iași (1912), Școala Secundară din Ploiești (1913) și Școala secundară particulară de fete „Eugenia Popovici și Valentina Focșa“ din Piatra Neamț (actualul Colegiu Național „Calistrat Hogaș“). Se pensionează în 1942, dar continuă să dea lecții de pian.
Între elevii ei, care au făcut ulterior cariere strălucite, s-au numărat Lucia Roic, Emil Rotundu și Elena Botez.
În 1967, Sidonia Hogaș donează clădirea și împrejurimile autorităților locale, cu scopul de a se realiza un Muzeu Memorial. Coincidență sau nu, moare în ziua de naștere a tatălui, Calistrat Hogaș, pe data de 19 aprilie 1976.
Irina NASTASIU