*drum reparat la trei ani după inundații * bani cheltuiți pentru proiecte care stau în sertarele de la București * „Ni s-a impus un director de ;coal[ cu care nu am niciun fel de colaborare”
Rep.: Care vă sunt acum preocupările?
Nicu Chirilă: Facem ultimele pregătiri pentru săptămâna viitoare, când vom demara lucrările de asfaltare pe drumul comunal DC 187, pe o distanţă de 2,5 km. Investiţia se realizează cu fonduri europene. Trebuie să obţinem atorizaţia de la Consiliul Judeţean Neamţ, ca de săptămâna viitoare să înceapă efectiv lucrările.
Rep.: Este vorba de un drum distrus la inundaţiile din vara anului 2010? Nu-i cam târziu ca abia acum, după exact 3 ani, să înceapă asfaltarea acelui drum?
N.C.: Sigur că da. Procedural, în „scumpa noastră Românică”, aşa se întâmplă. Dacă a durat cam 7 luni doar licitaţia, vă daţi seama unde ajungem…Nu-i vina noastră, a autorităţii publice locale. Este vina autorităţilor centrale, care impus evaluările şi tot ceea ce înseamnă procedura de licitaţie. Noi am fi dorit ca pe acel drum să punem asfalt chiar din anul cu pricina, adică din 2010, imediat după inundaţii.
Rep.: În toată această tărăgănare, ce-a tras de timp cel mai mult?
N.C.: Aprobarea finanţării de la minister…
Rep.: Deşi este vorba de o finanţare externă…
N.C.: E vorba de bani eropeni, alocaţi pe Măsura 322 d. Licitaţia mi s-a părut foarte greoaie. 7 luni ca să faci o licitaţie!
Rep.: Aţi avut contestaţii ori acesta a fost mersul ei normal?
N.C.: N-a fost nici o contestaţie, a fost mersul ei normal…Asta ne-ar mai fi lipsit, o contestaţie. Ea ne-ar mai fi ” mâncat” vreo 6-7 luni.
Rep.: În discuţie e un drum afectat de inundaţii, care se repară după 3 ani, pentru că aşa dictează procedurile ce trebuie urmate. Pentru celelalte lucrări de investiţii, pentru care musai este nevoie de licitaţie, urmează acelaşi calvar?
N.C.: Până acum nu am avut niciodată „bucuria” de avea investiţii cu licitaţia postat pe SEAP. Ne-am încadrat în sumele care nu nenesită lictaţii. E drept că nici n-am avut bani preaa mulţi pentru investiţii. Nu pot să spun că am avut o experienţă tristă în acest domeniu. Mi-a fost suficiente cât am aflat de la colegii mei, care s-au plâns de această procedură greoaie.
Rep.: Aţi amintit de bani europeni. A mai fost o investiţie cu cântec, tot cu finanţare externă. Mă refer la alimentarea cu apă pentru Ruginoasa. Proiectul fiind depus de Primăria Dulceşti, când tot dumneavoastră eraţi primar acolo, înainte de a se reînfiinţa comuna Ruginoasa…
N.C.: Cu greu, dar investiţia respectivă a fost finalizată şi dată în folosinţă. A trebuit să plătesc datoriile acumulate. Au fost nişte greşeli de execuţie, nu vreau să mai intru în detalii. Am plătit prea mult pentru asta, în jur de 2,5 miliarde lei vechi, penalizări la SAPARD.
Rep.: Acum vă preătiţi să asfaltaţi 2,5 km de drum comunal. Ce altceva mai aveţi de gând să faceţi în comună?
N.C.: Am două proiecte entru modernizarea a două drumuri. Sunt depuse la Bucureşti şi nici o veste în privinţa finanţării lor. Bani cheltuiţi aiurea. Toate lumea ne arată cu degetul că nu facem proiecte. Eu am întocmite 3 proiecte mari, dar dacă nu ne dau bani, la ce bune? Stau în dulap, după o vreme le expiră şi autorizaţiile, trebuie s-o iei de la capăt. Bani cheltuiţi de pomană! Asta e! Dacă nu aş avea proiecte, ni s-ar reproşa că nu facem. Dacă le întocmim, nu ne bagă nimeni în seamă, nu se aprobă finanţarea. Pe proiectele astea se duce în jur de un miliard de lei vechi. Eu n-am investit, în acest an, un miliard pentru drumurile comunale, dar am dat pe proiecte. Care stau cu ele în dulap, să mă uit cu „drag” la ele, să văd un miliard dat pe apa sâmbetei. Ar fi trebuit ca acest Minister al marilor proiecte să ne ia un pic la „scuturat” pe noi, primarii. Să vadă ce proiecte sunt făcute, gata de pus în operă. Să nu ne apucăm iarăşi de lucru, la alte proiecte. Să cheltuim alţi bani degeaba. Am cerut de mai multă vreme ca, la nivel judeţean, să fie un birou unic pentru investiţiile făcute bani publici. Se ştiu câţi bani sunt repartizaţi judeţului Neamţ, aceştia să fie orientaţi spre investiţiile începute ori pentru proiectele deja întocmite, care chiar sunt necesare şi urgente. Banii să se dea pe investiţiile prioritare, pentru proiectele de la drumuri, şcoală sau grădiniţă. Nu să ne ceară să facem proiecte ca tâmpiţii…Doar aşa ca să mă laud că în CV-ul meu de primar am foarte multe proiecte…
Rep.: Pentru şcoală chiar aveţi vreun proiect ori aţi dat aşa un exemplu?
N.C.: Ca să fiu sincer, vă spun că ni s-a impus un director la şcoală cu care nu am nici un fel de colaborare. S-a creat un zid între şcoală şi primărie.O spun cu cea mai mare părere de rău.
Tina CONDREA