85 DE ANI DE LA INAUGURAREA, LA PIATRA NEAMŢ, A CASEI NAŢIONALE REGINA MARIA
Pe data de 26 mai 1929 avea loc inaugurarea, la Piatra Neamţ, a Casei Naţionale Regina Maria, viitorul sediu al Muzeului Regional Arheologic (astăzi Muzeul de Istorie şi Arheologie), instituţie fondată de părintele Constantin Matasă.
Casa Naţională Regina Maria din Piatra-Neamţ era o sucursală a Centralei Caselor Naţionale, creată în iunie 1919 la Bucureşti, din iniţiativa generalului I. Manolescu şi a profesorului universitar Gheorghe Ţiţeica.
Noul sediu a fost inaugurat în prezenţa lui Eugen Botez, a generalului N. Negreanu şi a lui Octav Lăzărescu, reprezentanţi ai Centralei Caselor Naţionale. Începând cu anul 1934, Casa Naţională Regina Maria devine sediul Muzeului Regional Arheologic, fondat de părintele Constantin Matasă, acesta din urmă fiind mai întâi secretarul, apoi preşedintele instituţiei.
Din „Însemnările” părintelui Matasă aflăm că „la 26 mai 1929 a avut loc solemnitatea inaugurării noului local al Casei Naţionale”, în care se organizau şezători şi conferinţe, numărul acestora crescând odată cu dezvoltarea activităţii arheologice. Treptat, activitatea arheologică a luat amploare, iar în 1933 a fost instalat primul mobilier pentru muzeu. În 1934 erau, deja, montate primele vitrine, Casa Naţională devenind Muzeul Arheologic Regional.
„Când oficialitatea judeţeană şi ministerul de resort vor da posibilitatea părintelui Matasă să organizeze deplin acest muzeu regional, care va putea cuprinde şi alte secţiuni pe lângă cea arheologică şi când cercetările începute vor putea fi continuate într-un ritm mai intens, contribuţia pe care o vor aduce aceste săpături studiilor arheologice din România va situa acest judeţ printre primele din ţară, pentru toţi cei ce se interesează de problemele arheologice.” (prof. dr. doc. Vladimir Dumitrescu)
Fondatorul Muzeului de Istorie şi Arheologie din Piatra Neamţ, părintele Constantin Matasă, s-a născut la 20 ianuarie 1878, în satul Răpciuni (azi Ceahlău), comuna Hangu, judeţul Neamţ A fost primul copil din cei 12 pe care i-a avut familia preotului Dumitru Matasă. După ce urmează primele două clase la şcoala din satul natal, din 1887 până în 1891 termină şcoala primară urmând primul an de gimnaziu la Piatra Neamţ.
Între ani 1891-1894 studiază la Seminarul Teologic din Roman, iar din 1894 urmează cursul superior al Seminarului „Veniamin Costachi” din Iaşi. În perioada 1900-1904 urmează Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Bucureşti. În anul 1902 se căsătoreşte cu Ana Constantiniu, iar trei ani mai târziu îşi susţine lucrarea de licenţă cu tema „Binele Moral”. Între anii 1905-1915 slujeşte ca paroh la biserica Mănăstirii Bistriţa, iar între 1907-1912 activează, voluntar, ca preot confesor şi conferenţiar, la închisoarea din incinta Mănăstirii Pângăraţi.
Din 1909 până în 1912, părintele Matasă ocupă funcţia de protoiereu al Protopopiatului Piatra Neamţ. În 1915 se mută la Piatra Neamţ, fiind preot slujitor şi apoi paroh (din 1918) la Biserica Precista I, timp de peste 30 de ani. Între 1920-1942, pr. Constantin Matasă a fost director al Şcolii de Cântăreţi din Piatra Neamţ.
Între 1941-1945, părintele Matasă îndeplineşte, pentru a doua oară, funcţia de protoiereu al Protopopiatului Piatra Neamţ, iar în perioada martie-iunie 1947 este, pentru a treia oară, protopop de Piatra Neamţ. Pe 21 mai 1947 este sfinţită Biserica Precista I, a părintelui Constantin Matasă. Pe 3 noiembrie 1971, părintele Constantin Matasă pleacă la Domnul, la vârsta de 93 de ani.
Primul muzeu exclusiv arheologic din Europa
Colaborând cu specialişti de marcă din domeniul preistoriei, părintele Constantin Matasă a creat o instituţie muzeală de excepţie, deţinătoarea celei mai mari colecţii de artă neo-eneolitică din sud-estul Europei. Siturile de la Bodeşti-Frumuşica, Traian – Dealul Fântânilor, Văleni – Piatra-Neamt, Calu, Izvoare au devenit renumite, încă din timpul vieţii sale, atât datorită descoperirii unor capodopere ale celei mai prestigioase culturi eneolitice ale Europei vechi, cât şi a publicaţiilor arheologice întocmite de către ilustrul cercetător nemţean.
Este suficient să amintim de celebra „Horă de la Frumuşica” (denumire atribuită chiar de părintele Matasă), descoperită în 1942 pe „Cetăţuia” din satul Bodeştii de Jos, judeţul Neamţ şi considerată, pe drept cuvânt, efigia Muzeului din Piatra-Neamţ şi una din capodoperele culturii Cucuteni.
Personalitate de seamă a arheologiei româneşti şi ctitor al Muzeului de Istorie, părintele Constantin Matasă rămâne, pentru nemţeni şi pentru românii de pretutindeni, un model de jertfă şi dăruire pe altarul neamului, un destin închinat istoriei, spiritualităţii şi culturii româneşti.
Să luăm exemplu de la înaintaşii noştri, cinstind şi respectând urmele trecutului, mai ales astăzi, când valul necredinţei, al materialismului şi al globalizării loveşte atât de greu în tot ce înseamnă cultură şi identitate naţională.
Irina NASTASIU