Din însemnările părintelui Matasă aflăm că: „la 26 mai 1929 a avut loc solemnitatea inaugurării noului local al Casei Naţionale”, în care se organizau şezători şi conferinţe, numărul acestora crescând odată cu dezvoltarea activităţii arheologice. Treptat, activitatea arheologică a luat amploare, iar în 1933 a fost instalat primul mobilier pentru muzeu. În 1934 erau, deja, montate primele vitrine, Casa Naţională devenind Muzeul Arheologic Regional.
„Când oficialitatea judeţeană şi ministerul de resort vor da posibilitatea părintelui Matasă să organizeze deplin acest muzeu regional, care va putea cuprinde şi alte secţiuni pe lângă cea arheologică şi când cercetările începute vor putea fi continuate într-un ritm mai intens, contribuţia pe care o vor aduce aceste săpături studiilor arheologice din România va situa acest judeţ printre primele din ţară, pentru toţi cei ce se interesează de problemele arheologice.” (prof. dr. doc. Vladimir Dumitrescu)
Tot în „Însemnările” sale, ceva mai înainte de aceste rânduri, Constantin Matasă consemna: „În 1934 am transformat localul Casei Naţionale, ridicat de mine în 1929, cu bani colectaţi de ici de acolo şi am aşezat în el Muzeul Arheologic Regional…”
Primul muzeu exclusiv arheologic din Europa
Colaborând cu specialişti de marcă din domeniul preistoriei, părintele Constantin Matasă a creat o instituţie muzeală de excepţie, deţinătoarea celei mai mari colecţii de artă neo-eneolitică din sud-estul Europei. Siturile de la Bodeşti-Frumuşica, Traian – Dealul Fântânilor, Văleni – Piatra-Neamt, Calu, Izvoare au devenit renumite, încă din timpul vieţii sale, atât datorită descoperirii unor capodopere ale celei mai prestigioase culturi eneolitice ale Europei vechi, cât şi a publicaţiilor arheologice întocmite de către ilustrul cercetător nemţean.
Celebra „Horă de la Frumuşica” – denumire atribuită chiar de părintele Matasă – descoperită în 1942 pe „Cetăţuia” din satul Bodeştii de Jos, face cinste judeţului Neamţ, fiind considerată, pe drept cuvânt, efigia Muzeului din Piatra-Neamţ şi una din capodoperele culturii Cucuteni.
Ctitor al Bisericii Precista Veche
Fondatorul Muzeului de Istorie şi Arheologie din Piatra Neamţ, părintele Constantin Matasă, s-a născut la 20 ianuarie 1878, în satul Răpciuni (azi Ceahlău), comuna Hangu, judeţul Neamţ. A fost primul copil din cei 12 pe care i-a avut familia preotului Dumitru Matasă. După ce urmează primele două clase la şcoala din satul natal, din 1887 până în 1891 termină şcoala primară urmând primul an de gimnaziu la Piatra-Neamţ.
Între ani 1891-1894 studiază la Seminarul Teologic din Roman, iar din 1894 urmează cursul superior al Seminarului „Veniamin Costachi” din Iaşi. În perioada 1900 – 1904 urmează Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Bucureşti. În anul 1902 se căsătoreşte cu Ana Constantiniu, iar trei ani mai târziu îşi susţine lucrarea de licenţă cu tema „Binele Moral”. Între anii 1905 – 1915 slujeşte ca paroh la biserica Mănăstirii Bistriţa, iar între 1907 – 1912 activează, voluntar, ca preot confesor şi conferenţiar, la închisoarea din incinta Mănăstirii Pângăraţi.
Din 1909 până în 1912, părintele Matasă ocupă funcţia de protoiereu al Protopopiatului Piatra-Neamţ. În 1915 se mută la Piatra-Neamţ, fiind preot slujitor şi apoi paroh (din 1918) la Biserica Precista I, timp de peste 30 de ani. Între 1920 – 1942, pr. Constantin Matasă a fost director al Şcolii de Cântăreţi din Piatra-Neamţ.
Între 1941-1945, părintele Matasă îndeplineşte, pentru a doua oară, funcţia de protoiereu al Protopopiatului Piatra-Neamţ, iar în perioada martie-iunie 1947 este, pentru a treia oară, protopop de Piatra-Neamţ.
Pe 21 mai 1947 este sfinţită Biserica Precista I, la slujba de sfinţire participând şi părintele Constantin Matasă, cel care a însufleţit începutul şi terminarea acestei bijuterii arhitectonice. De altfel, părintele Matasă va fi, timp de trei decenii, şi preot paroh al acestei parohii. Pe 3 noiembrie 1971, părintele Constantin Matasă moare, la vârsta de 93 de ani.
Irina NASTASIU