A descoperit, în anul 1942, faimoasa „Horă de la Frumuşica”
Se împlinesc, astăzi, 47 de ani de la moartea părintelui Constantin Matasă (18 ianuarie 1878 – 3 noiembrie 1971), personalitate locală cu numeroase preocupări de ordin cultural, de care se leagă apariția primului muzeu de arheologie de la Piatra-Neamţ, dar şi a primei instituţii similare din Europa. Actul de naştere al acestei instituţii, autentificat prin mărturia scrisă a preotului Constantin Matasă, datează din anul 1934.
Din însemnările părintelui Matasă aflăm că: „la 26 mai 1929 a avut loc solemnitatea inaugurării noului local al Casei Naţionale”, în care se organizau şezători şi conferinţe, numărul acestora crescând odată cu dezvoltarea activităţii arheologice. Treptat, activitatea arheologică a luat amploare, iar în 1933 a fost instalat primul mobilier pentru muzeu. În 1934 erau, deja, montate primele vitrine, Casa Naţională devenind Muzeul Arheologic Regional.
Hora de la Frumușica
Colaborând cu specialişti de marcă din domeniul preistoriei, părintele Constantin Matasă a creat o instituţie muzeală de excepţie, deţinătoarea celei mai mari colecţii de artă neo-eneolitică din sud-estul Europei. Siturile de la Bodeşti-Frumuşica, Traian – Dealul Fântânilor, Văleni – Piatra-Neamt, Calu, Izvoare au devenit renumite, încă din timpul vieţii sale, atât datorită descoperirii unor capodopere ale celei mai prestigioase culturi eneolitice ale Europei vechi, cât şi a publicaţiilor arheologice întocmite de către ilustrul cercetător nemţean.
Celebra „Horă de la Frumuşica” – denumire atribuită chiar de părintele Matasă – descoperită în 1942 pe „Cetăţuia” din satul Bodeştii de Jos, face cinste judeţului Neamţ, fiind considerată, pe drept cuvânt, efigia Muzeului din Piatra-Neamţ şi una din capodoperele culturii Cucuteni.
Date despre activitatea ilustrului teolog, arheolog, cărturar şi memorialist se regăsesc şi în arhivele nemţene. „În documentele de arhivă păstrate la Complexul Muzeal Județean Neamț există numeroase memorii și rapoarte de activitate întocmite de preotul Constantin Matasă, fost director al Muzeului Regional de Arheologie din Piatra Neamț. Aceste dări de seamă referitoare la activitatea muzeului erau adresate secțiilor de cultură regionale din acea vreme, cuprinzând atât munca desfășurată, dar și neajunsurile pe linia săpăturilor arheologice datorate lipsei de fonduri materiale pentru muzeu. Astfel, într-un memoriu din 29 august 1949, ilustrul muzeograf menționa că «uimitorul pitoresc al monumentelor naturii din această parte de loc au dus departe faima judeţului Neamţ, dar foarte puţini sunt însă cei ce ştiu că ţinutul Neamţului ascunde în tainele pământului comori nepreţuite din viaţa omenirii ce dăinuia pe meleagurile noastre cu patru – cinci mii de ani în urmă». Mai departe, preotul arheolog precizează şi necunoaşterea unei bune părţi «din aceste comori – după osteneli îndelungate şi fără odihnă ce se găsesc adunate într-un Muzeu Arheologic din Piatra Neamţ»”, spune prof. Gheorghe Radu, de la Muzeul de Istorie şi Arheologie din Piatra Neamţ, fost director al Filialei Neamţ a Arhivelor Naţionale.
Ctitorul Bisericii Precista
Fondatorul Muzeului de Istorie şi Arheologie din Piatra Neamţ, părintele Constantin Matasă, s-a născut la 20 ianuarie 1878, în satul Răpciuni (azi Ceahlău), comuna Hangu, judeţul Neamţ. A fost primul copil din cei 12 pe care i-a avut familia preotului Dumitru Matasă. După ce urmează primele două clase la şcoala din satul natal, din 1887 până în 1891 termină şcoala primară urmând primul an de gimnaziu la Piatra-Neamţ.
Între ani 1891-1894 studiază la Seminarul Teologic din Roman, iar din 1894 urmează cursul superior al Seminarului „Veniamin Costachi” din Iaşi. În perioada 1900 – 1904 urmează Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Bucureşti. În anul 1902 se căsătoreşte cu Ana Constantiniu, iar trei ani mai târziu îşi susţine lucrarea de licenţă cu tema „Binele Moral”. Între anii 1905 – 1915 slujeşte ca paroh la biserica Mănăstirii Bistriţa, iar între 1907 – 1912 activează, voluntar, ca preot confesor şi conferenţiar, la închisoarea din incinta Mănăstirii Pângăraţi.
Din 1909 până în 1912, părintele Matasă ocupă funcţia de protoiereu al Protopopiatului Piatra-Neamţ. În 1915 se mută la Piatra-Neamţ, fiind preot slujitor şi apoi paroh (din 1918) la Biserica Precista I, timp de peste 30 de ani. Între 1920 – 1942, pr. Constantin Matasă a fost director al Şcolii de Cântăreţi din Piatra-Neamţ.
Între 1941-1945, părintele Matasă îndeplineşte, pentru a doua oară, funcţia de protoiereu al Protopopiatului Piatra-Neamţ, iar în perioada martie-iunie 1947 este, pentru a treia oară, protopop de Piatra-Neamţ.
Pe 21 mai 1947 este sfinţită Biserica Precista I, la slujba de sfinţire participând şi părintele Constantin Matasă, cel care a însufleţit începutul şi terminarea acestei bijuterii arhitectonice. De altfel, părintele Matasă va fi, timp de trei decenii, şi preot paroh al acestei parohii. Pe 3 noiembrie 1971, părintele Constantin Matasă moare, la vârsta de 93 de ani.
Irina NASTASIU