* Tocmit să-l arunce în aer pe Mararu, „sportivul” a vorbit în anchetă
* El a declarat că a plănuit atentatul sub ameninţarea că fiul său va păţi ceva rău
* Martorii susţin, însă, că Pădurariu şi Mironescu erau buni prieteni
Daniel Pădurariu, pionul principal în planul de asasinare a lui Bogdan Mararu, a vorbit în anchetă, iar mărturia sa a fost una dintre probele importante care a dus la arestarea lui Puiu Mironescu. Pădurariu le-a declarat anchetatorilor că, în primă fază nu a vrut să se implice în „afacere”, dar a fost constrâns de Mironescu, la care avea o datorie de 5000 de euro. Conform referatului procurorului, Puiu Mironescu a început să acţioneze încă din luna noiembrie 2012, când a venit la Piatra Neamţ, s-a întâlnit cu Pădurariu şi i-a propus să-l execute pe Mararu pentru 30.000 de euro. În decembrie, Mironescu a venit din nou la Piatra Neamţ, unde „l-a contactat pe Pădurariu Daniel şi i-a spus că-i va trimite, printr-o persoană de încredere, un dispozitiv exploziv care să fie montat sub autoturismul părţii vătămate. Tot atunci inculpatul i-a solicitat lui Pădurariu Daniel să incendieze şi două spaţii comerciale de pe raza municipiului Piatra Neamţ, spaţii care aparţin unor persoane cu care acesta era în conflict de mai mulţi ani. Pentru a nu fi asociat cu uciderea lui Mararu Bogdan Anton, inculpatul Mironescu Ioan Dumitru i-a solicitat lui Pădurariu Daniel să nu spună nimănui că ele este cel care a comandat şi finanţat uciderea părţii vătămate, să nu-l contacteze prin telefon sau un alt sistem de comunicare”.
Planul a mers „ceas”. În luna decembrie, „persoana de încredere” i-a livrat lui Pădurariu dispozitivul exploziv, iar acesta a început să caute alte „persoane de încredere” care să-l amplaseze sub maşina lui Mararu. Şi le-a găsit în judeţul Bacău, după care s-a ocupat cu instruirea lor, le-a plătit cazarea la o pensiune din Piatra Neamţ şi le-a arătat, fără greş, care este autoturismul ce trebuie aruncat în aer. După câteva tatonări înainte de revelion, toată lumea a renunţat la asasinat, amânându-l pe mai târziu, ba pentru că maşina lui Mararu nu era în parcare, ba pentru că poliţia mişuna prin zonă. A fost ales (întâmplător?) momentul optim în noaptea de 10 spre 11 ianuarie exact la 7 ani de când Puiu Mironescu scăpase miraculos dintr-un asasinat cu armă de foc. Ceeea ce nu ştia Pădurariu şi nu bănuia nici Mironescu era faptul că toţi „teroriştii” tocmiţi să-l execute pe Mararu erau strict monitorizaţi, lucru confirmat demotivarea arestării:”Din notele de supraveghere a activităţii infracţionale a inculpaţilor rezultă că aceştia s-au întâlnit de mai multe ori în locaţii publice, în perioada 02.01. – 10.01, 2013, după ce şi-au luat toate măsurile de precauţie făcând verificări repetate atât a traseului parcurs, cât şi a zonelor de întâlnire, încercând să creeze aparenţa că sunt prieteni şi s-au întâlnit la o cafea. Fiind audiat, inculpatul Mironescu Ioan Dumitru nu a recunoscut faptele pentru care este cercetat, declarând că nu are nici un conflict cu partea vătămată, nu este în relaţii de prietenie cu Pădurariu Daniel şi nici nu s-a mai întâlnit cu acesta de circa 2 ani. Din probatoriul administrat rezultă fără nici un dubiu că inculpatul Mironescu Ioan Dumitru este cel care a iniţiat şi organizat punerea în practică a acestui atentat, a procurat dispozitivul exploziv şi i l-a predat inculpatului Pădurariu Daniel, printr-un intermediar”.
* ADN şi martori sub acoperire
Profilul genetric al lui Pădurariu a fost găsit pe dispozitivul exploziv, lucru care, spre deosebire de incendierea motelului Mararilor de acum 7 ani, l-a determinat să vorbească. Dacă atunci a negat cu vehemenţă că ar avea vreo legătură cu incendiul, deşi ADN-ul său fusese „recoltat” de pe canistra folosită şi de pe robinetul unei butelii ce urma să explodeze, acum nu l-a mai luat pe „nu” în braţe. În schimb, pe lângă datoria către Mironescu, a mai invocat şi faptul că acesta l-ar fi ameninţat că-i va face rău copilului său, lucru care l-a determinat imediat să i se supună. Pădurariu n-a fost, însă, singurul care a depus mărturie împotriva lui Mironescu. Referatul procurorului vorbeşte despre doi martori audiaţi cu protejarea datelor de identitate, care au „atestat” prietenia strânsă dintre Mironescu şi Pădurariu. „De altfel ar fi fost ilogic ca Pădurariu să fie omul lui Mararu şi să procedeze la incendierea unui imobil, respectiv să atenteze tocmai la viaţa acestuia şi a familiei sale prin plasarea unei bombe doar pentru a-i înscena lui Mironescu aceste fapte”, conchide procurorul de caz. „De altfel inculpatul Mironescu Ioan Dumitru a avut o poziţie nesinceră, la procuror declarând că nu este în duşmănie cu partea vătămată şi nu are nici un conflict cu aceasta. Audiat în instanţă, inculpatul a arătat că partea vătămată îi poartă duşmănie şi crede că acesta este în spatele atentatelor la viaţa sa”.
Mironescu nu doar credea, ci era sigur că fraţii Mararu au vrut să-l execute în 2006 şi tot ei ar avea legătură cu bătaia soră cu moartea pe care a încasat-o la barieră, în 2011. Iar războiul dintre cele două grupări, dus cu incendieri şi gloanţe, numai de „relaţii amiabile” nu lăsa loc. Prin urmare, instanţa din Bacău a luat în considerare faptele şi şi-a însuşit punctul de vedere al acuzării care a suprins magistral situaţia reală: „În accepţiunea inculpaţilor (n.r. Mironescu. Pădurariu şi executanţii) actul de violenţă avea ca scop transmiterea unui mesaj ferm către persoanele din anturajul părţii vătămate cât şi către populaţia civilă, neimplicată în acest conflict, din care să rezulte că ei controlează oraşul şi vor acţiona în mod similar faşă de orice persoană cu care sunt în conflict sau care nu le recunoaşte supremaţia”.
Ca o concluzie cinică, Mironescu tot are două puncte în plus. N-a angajat nişte amatori care să confunde victima, şi a fost „preţuit” la 20.000 de euro chiar de propriul lui duşman.