Motivele pentru care România se situează atât de jos în clasament ţin atât de lipsa de motivaţie financiară care să suporte alegerile informate, cât şi de lipsa de informare şi implicare a pacienţilor în luarea deciziilor.
Se impune, în consecinţă, „alfabetizarea” pacienţilor cu privire la drepturile lor este esenţială, se arată în raport, iar alte pârghii necesare pentru ca pacienţii să devină propriu-zis activi în sistemul de sănătate constituie următorii paşi.
Raportul mai arată că pacienţii români au nevoie de o informaţie uşor de înţeles despre sistemul de sănătate. Un sistem de informare online sau prin telefon, 24 de ore din 24, precum şi cataloage cu medici sunt componente esenţiale. La fel de important ar fi un catalog cu clasamente în funcţie de calitate, pentru a putea facilita alegerea medicilor şi a spitalelor.
Aceste măsuri ar ajuta la procesul de transformare a pacienţilor în parteneri activi în sistemul de sănătate – lucru esenţial pentru a se ajunge la bune rezultate, consideră autorii raportului.
Clasamentul grupează 18 indicatori în 4 categorii: drepturile pacienţilor, informare, evaluarea tehnologiilor din domeniul sănătăţii şi motivaţii financiare. Fiecărei subcategorii i se acordă un coeficient de importanţă, ajungându-se în final la un scor dintr-un maxim posibil de 1.000 de puncte.
Cele mai bune rezultate pe categorii au fost obţinute de Elveţia (drepturile pacienţilor), Danemarca (informare), Danemarca şi Marea Britanie (evaluarea tehnologiilor din domeniul sănătăţii) şi Belgia, Germania şi Elveţia (motivaţii financiare).
G. N.