În afară de banii de pensii, care nu au fost recuperați și care rămâne prejudiciu al Poștei, ancheta a fost consumatoare de importante resurse financiare. Nici pentru aceste cheltuieli nu poate fi indicat vreun responsabil vinovat.
Dacă nu au reușit să găsească la timp banii de pensii, dosiți în vreo carcasă de calculator sau în altă parte înainte de a dispărea definitiv de pe radar, e puțin probabil că acest prejudiciu va fi recuperat vreodată, adevăr verificat prin vorbe înțelepte strămoșești, cum ar fi, de exemplu, „prinde orbul, scoate-i ochii“.
În acest moment, ca să nu concluzioneze careva că jafurile pot fi comise fără să existe vinovați descoperiți și dovediți de importantele forțe bugetare de poliție, ale multiplelor servicii și ale magistraților, anchetatorii au două variante: ori caută alți suspecți, ori reiau cercetările asupra primilor arătați cu degetul, de data aceasta cu mai mult succes. Sau, ceea ce ar fi greu de acceptat, o lasă „moartă“. Poate cazul se va rezolva de la sine sau poate instanța superioară va decide altceva.
În general, dosarele instrumentate de polițiști sub coordonarea procurorului se încheie cu succes și cu recuperare, măcar și parțială sau scriptică, a prejudiciului. Nu e așa tot timpul însă. Un alt caz răsunător pentru public, se pare că nu și pentru polițiști, a fost, de o pildă, cazul lui Daniel Pădurariu, care a fost acuzat și a stat în închisoare timp de trei luni, preventiv, fără să fie găsit vinovat cu nimic de instanțele care l-au judecat ulterior în respectivul dosar. Nemțeanul Pădurariu a fost arestat după ce polițiștii și procurorii l-au acuzat că este autorul incendierii, în noaptea de 23 spre 24 aprilie 2006, a unei clădiri cu mai multe etaje de pe Strada Petru Movilă din Piatra Neamț, care aparținea lui Răzvan Mararu. Polițiștii și procurorul și-au susținut acuzația cu un bidon de plastic și o butelie de aragaz, pe care le-au fotografiat în mansarda incendiată și de pe care au prelevat probe biologice care ar fi conținut ADN-ul lui Pădurariu. Tot polițiștii au clamat atunci calitatea „irefutabilă“, la care au apelat în premieră, a probelor ADN. Numai că în cursul procesului, acuzatul a demonstrat, pe de o parte, că în noaptea incendiului se afla acasă, unde dădea o petrecere la care se aflau foarte mulți invitați, care i-au fost martori. A demonstrat, pe de altă parte, prin expertizele cerute și efectuate la dosar, că probelele biologice nu ar fi rezistat la temperatura dezvoltată de incendiu, că bidonul și butelia au fost puse în mansardă după incendiu și apoi fotografiate și, de asemenea, că ADN-ul de pe ele nu aparține lui Daniel Pădurariu.
Nici pentru acel dosar nu a fost găsit vreun vinovat. Adică cineva care să fi măsluit probele sau, din contra, să nu le fi administrat destul de temeinic. Așa cum nu a fost găsit niciun vinovat pentru mulțimea de mașini incendiate prin Piatra Neamț, pentru săbiile puse la gâtul unor inși șantajați sau pentru alte isprăvi cămătărești.
Susținem și promovăm toate acțiunile Poliției menite să îi facă o imagine bună în societate, dar nu înțelegem să renunțăm la critică atunci când anumite lucruri trebuie îndreptate. Nu de alta, dar să nu ajungem iar, după episodul tragic al stăpânirii interlope asupra orașului, că beizadele, eventual în descendență din foști prefecți, trag focuri de armă prin oraș și nimeni nu știe nimic, că vreun purtător de uniformă cu mulți aburi de alcool în cap rupe vreo patru mașini parcate pe marginea carosabilului și, iar, nimeni nu știe nimic. Căci astfel, încet-încet, am putea ajunge din nou într-o situație din care numai un act dramatic ne-ar mai putea scoate.
Mihael BALINT