„Grigore Caraza a fost şi va rămâne simbolul rezistenţei din judeţul Neamţ” – Traian Juncu, fost deţinut politic la Aiud
Luni, 10 noiembrie, s-a stins din viaţă Grigore Caraza, fost deţinut politic şi simbol al rezistenţei din judeţul Neamţ. Născut la 1 februarie 1929, la Poiana Teiului, Grigore Caraza a executat 21 de ani de puşcărie politică – în penitenciarele de la Piatra-Neamţ, Bacău, Galata-Iaşi, Văcăreşti, Jilava, Tg. Ocna şi Aiud – şi doi ani de domiciliu forţat. Între colegii săi de suferinţă s-au numărat Petre Ţuţea, Istrate Micescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ion Petrovici, D. Stăniloaie, Iustin Pârvu, Dumitru Bejan sau Paulin Clapon.
Suferinţele îndurate în anii petrecuţi în temniţă sunt descrise în volumul memorialistic „Aiud însângerat”, volum pe care Grigore Caraza l-a dedicat „celor care, în întunecata perioadă comunistă, au căzut în temniţe, lagăre de muncă şi în subteran sau în munţi, luptând cu arma în mână şi cu gândul la Dumnezeu şi Patrie… celor care şi-au păstrat neîntinată onoarea şi au rămas oameni în orice situaţie… celor care au luminat neamul românesc, străjerul de milenii la hotarul dintre civilizaţie şi barbarie.”
„Ceea ce m-a definit ca trăitor al acestei lumi a fost o luptă continuă…”
Despre sensul suferinţei lui Grigore Caraza, despre modelul de luptă şi de rezistenţă pe care-l oferă tinerei generaţii, am stat de vorbă cu Traian Juncu, fost coleg de celulă de-al lui Grigore Caraza:
„Grigore Caraza a fost un om fidel crezului său. Nu vroia să audă de regimul Ceauşescu şi, în general, de comunişti. El a fost un legionar convins. Când l-am cunoscut, în 1970, la Aiud, era deja la a treia condamnare. Ne-a luat mult ca să-l convingem să iasă la muncă, pentru că, în felul acesta, ar fi mâncat puţin mai bine. Avea deja destui ani petrecuţi în închisoare şi ne temeam să nu moară de foame. Aveam o stimă deosebită pentru el, fiindcă avea o memorie uluitoare, recitându-ne multe poezii de Radu Gyr sau de alţi autori. Era o enciclopedie ambulantă, cred că ştia pe de rost mii de poezii… Noi, ceilalţi, ne-am resemnat cu gândul că aceasta ne e pedeapsa şi trebuie să o ducem până la capăt. Însă el nu a cedat nicio clipă, de aceea a rămas încă şapte ani şi ceva în închisoare, după care am aflat că a şi refuzat să mai iasă, atunci când a fost eliberat. După ce a venit prima oară din America, prin 1992, ne-am întâlnit şi am discutat. Şi-a exprimat revolta faţă de cei care preluaseră conducerea ţării după revoluţie. Grigore Caraza a fost şi va rămâne simbolul rezistenţei din judeţul Neamţ. Generaţia tânără nu poate să înţeleagă sensul jertfei sale, motivul pentru care a petrecut atâţia ani în închisoare, suferind atât de mult de pe urma comuniştilor. Măcar unul din zece tineri dacă ar citi romanul vieţii lui, „Aiud însângerat”, ar fi un mare câştig. Grigore Caraza ar trebui să fie, pentru toţi tinerii români, un exemplu de luptă şi de rezistenţă, pentru că el a reprezentat şi pentru noi, colegii lui de celulă, un adevărat model”, a spus Traian Juncu, fost coleg de suferinţă cu Grigore Caraza.
Pentru cei care doresc să-i aducă un ultim omagiu luptătorului Grigore Caraza, slujba de înmormântare va avea loc astăzi, la orele 13.30, la Cimitirul Eternitatea.
„Ceea ce m-a definit ca trăitor al acestei lumi a fost o luptă continuă pentru a afla care este scopul vieţii noastre pe pământ, de ce ne-am născut, pentru ce trăim? (…) Cred cu fermitate că am aflat răspunsul. M-am născut ca să-l cunosc pe Dumnezeu, să cunosc binele şi adevărul. M-am născut să trăiesc pentru Dumnezeu şi în aceste valori să urmez calea vieţii, să
lupt pentru o cauză sfântă, pentru idealul măreţ pe care mi l-am făcut. Şi, în sfârşit, m-am născut ca să mor pentru Dumnezeu, cel care este Calea, Adevărul şi Viaţa.” (Grigore Caraza – „Aiud însângerat”)
Irina NASTASIU